Șoc anafilactic

Șoc anafilactic

Șocul anafilactic - o anafilaxie severă cu prăbușire cardio-circulatorie și respiratorie. Pentru unii oameni cu alergii severe, atunci când sunt expuși la ceva la care sunt alergici, pot experimenta o reacție care poate pune viața în pericol numită anafilaxie. Drept urmare, sistemul lor imunitar eliberează substanțe chimice care inundă organismul. Acest lucru poate duce la șoc anafilactic.

Când corpul tău intră în șoc anafilactic, tensiunea arterială scade brusc și căile respiratorii se îngustează, posibil blocând respirația normală. Această condiție este periculoasă. Dacă nu este tratată imediat, poate duce la complicații grave și chiar poate fi fatală.

Simptomele

Înainte apariției șocului anafilactic pacientul poate prezinte următoarele simptome. Aceste simptome nu trebuie ignorate.

Simptomele anafilaxiei includ:

  • reacții ale pielii, cum ar fi urticarie, piele înroșită sau paloare
  • senzație de căldură
  • senzație de un nod în gât sau dificultăți la înghițire
  • greață, vărsături sau diaree
  • durere abdominală
  • un puls slab și rapid
  • curgerea nasului și strănutul
  • limba sau buzele umflate
  • respirație șuierătoare sau dificultăți de respirație
  • furnicături la mâini, picioare, gură sau scalp

Anafilaxie poate evolua în șoc anafilactic, simptomele includ:

  • dificultăți de respirație
  • ameţeală
  • confuzie
  • senzație bruscă de slăbiciune
  • pierderea conștienței

Care sunt cauzele și factorii de risc ai anafilaxiei?

Anafilaxia este cauzată de o reacție excesivă a sistemului imunitar la un alergen. 

Declanșatorii obișnuiți pentru anafilaxie includ:

  • anumite medicamente, cum ar fi penicilina
  • intepaturi de insecte
  • alimente precum: nuci, crustacee, lapte, ouă
  • agenți utilizați în imunoterapie
  • latex

În cazuri rare, exercițiile fizice și activitatea aerobă, cum ar fi alergatul, pot declanșa anafilaxia.

Uneori, o cauză a acestei reacții nu este niciodată identificată. Acest tip de anafilaxie se numește idiopatică.

Factorii de risc pentru anafilaxia severă și șoc anafilactic includ:

  • o reacție anafilactică anterioară
  • alergii sau astm
  • antecedente familiale de anafilaxie

Care sunt complicațiile șocului anafilactic?

Șocul anafilactic este extrem de grav. Vă poate bloca căile respiratorii și vă poate împiedica să respirați. De asemenea, vă poate opri inima. Acest lucru se datorează scăderii tensiunii arteriale care împiedică inima să primească suficient oxigen.

Acest lucru poate contribui la potențiale complicații, cum ar fi:

  • leziuni ale creierului
  • insuficiență renală
  • șoc cardiogen, o afecțiune care face ca inima să nu pompeze suficient sânge în corp
  • aritmii, bătăi ale inimii care sunt fie prea rapide, fie prea lente
  • atacuri ischemice de cord
  • moarte

În unele cazuri, veți exprima o agravare a afecțiunilor medicale preexistente. Acest lucru este valabil mai ales pentru afecțiunile sistemului respirator. De exemplu, dacă aveți BPOC, este posibil să aveți o lipsă de oxigen care poate provoca rapid daune ireversibile plămânilor. De asemenea, șocul anafilactic poate agrava permanent simptomele la persoanele cu scleroză multiplă. 

Cu cât primiți mai devreme un tratament pentru șoc anafilactic, cu atât este posibil să aveți mai puține complicații.

Primul ajutor în caz de șoc anafilactic

  1. Dacă vă confruntați cu șoc anafilactic, solicitați imediat asistență de urgență.
  2. Dacă aveți un auto-injector de epinefrină (EpiPen), utilizați-l la debutul simptomelor. Nu încercați să luați niciun fel de medicamente pe cale orală dacă aveți dificultăți de respirație.
  3. Chiar dacă pari mai bine după ce ați folosit EpiPen, trebuie să primiți în continuare asistență medicală. Există un risc semnificativ ca reacția să revină imediat ce medicamentul dispare.
  4. Dacă apare șoc anafilactic din cauza unei înțepături de insecte, îndepărtați înțepătura, dacă este posibil. Utilizați un card de plastic, cum ar fi un card de credit. Apăsați cardul pe piele, glisați-l în sus, spre stingher și aruncați cardul în sus o dată sub el.
  5. Nu strângeți înțepătul, deoarece acest lucru poate elibera mai mult venin.
  6. Dacă cineva pare să intre în șoc anafilactic, sunați la 112
  7. Pune-i într-o poziție confortabilă și ridică-le picioarele. Acest lucru face ca sângele să curgă către organele vitale.
  8. Dacă au un EpiPen, administrați-l imediat.
  9. Fă-le manevre de resuscitare cardio pulmonara ( daca știți manevre) dacă nu respiră până la sosirea echipei medicale de urgență.

Cum se tratează șocul anafilactic?

  • Întreruperea contactului cu alergenul
  • scoaterea bolnavului din încăpere, dacă este posibil
  • eliminarea cauzei

Aceste măsuri vor fi întreprinse după administrare de Sol. Epinefrină (Adrenalină) și preparate  hormonale

  1. Poziție confortabilă: decubit dorsal cu/sau fără ridicarea membrelor inferioare benefică pentru pacientul hipotensiv, contraindicată în prezența dificultăților respiratorii poziție de siguranță în vomă
  2. Blocarea întoarcerii venoase și absorbției alergenului, aplicarea proximală, față de locul inoculării, a garoului (pentru 25 minute) desfacerea garoului la  intervale de 10 minute pe o perioadă de 2-3 minute comprese reci în locul inoculării (punga de gheață) pentru 15 minute, Sol. Epinefrină (Adrenalină) 0,1% sau 0,18%, 0,1- 0,3 ml din soluția 1:1000 -infiltrare în 5-6  locuri din jurul inoculării alergenului
  3. Oxigenoterapie. Oxigenul se administrează în flux crescut 5 - 10 I/minut
  4. Sol. Epinefrină 0,1% sau 0,18% (soluție 1:1000) i/m în partea laterală a coapsei. Doza se va repeta la fiecare 5 minute pînă la stabilizarea TA. Se administrează în locuri diferite ale părtii laterale ale coapsei
  5. Compensare volemică. Sol. Refortan 6% sau 10% - 1000 — 2000 ml, sau Sol. Stabisol  6%-1000—2000m, Soluții de cristaloizi 1000 — 2000 ml i/v în perfuzie, pînă la stabilizare hemodinamică
  6. La persistența hipotensiunii severe.  Obținerea accesului intravenos. Sol. Epinefrină (Adrenalină) 1: 10 000 — 0,1mI/kg (0,01 mg/kg), i/v repetat la 3-5 minute ( max. 1 mg ) persistența în continuare a hipotensiunii. Sol. Epinefrină (Adrenalină) 0,1 — 4 mcg/kg/min, i/v în perfuzie ( 1 mg/250 ml Glucoză 5% ) pînă la stabilizarea TA
  7. Glucocorticosteroizi. Dozele de sol. Hidrocortizon în corelație cu vîrsta i/m sau i/v lent (5 — 10 min): adulți/copii > 12 ani — 200 mg        la  copii 6 luni — 6 ani — 50 mg, copii 6 — 12 ani — 100 mg, copii < 6 luni — 25 mg.
  8. La persistența hipotensiunii în condițiile compensării volemice Și administrării Sol. Epinefrină (Adrenalină). Se administrează vazopresoare: Sol. Dopamină ( 2 — 20 mcg/kg/min ), Sol. Dobutamină ( 8 — 20 mcg/kg/min ) — în prezența tahicardiei. La femeile gravide din cauza riscului de hipoperfuzie placentară la administrarea Epinefrinei  (Adrenalinei), tratamentul hipotensiunii va fi efectuat cu: Sol. Efedrină ( 10 mg/1mI ) 10 mg !**, repetat la 2 min pînă la doza cumulativă de 0,7 mg/kg în poziție de decubit lateral stîng. Notă: În caz de ineficacitate se va trece la administrarea Epinefrinei ( Adrenalinei ) în doze recomandate pentru adulți.
  9. Antihistaminice. Sol. Difenhidramină (Dimedrol) 50 mg/kg adulți, 1-2 mg/kg copii, i/v lent sau i/m sau Sol. Prometazina 50 mg adulți, 1-2 mg/kg copii, i/v lent sau i/m sau Sol. Clorfeniramina i/m sau i/v lent: adulți/copii > 12 ani — 10 mg y copii 6 — 12 ani — 5 mg,  copii 6 luni — 6 ani — 2,5 mg y  copii < 6 luni — 250 mcg/ kg
  10. Blocanți ai receptorilor H2 : Ranitidină 50 mg (adulțî), 2 mg/kg (copii) în zi i/v sau Sol. Famotidină (Quamatel) 20 mg i/v
  11. Evoluția rapidă a obstrucției căilor aeriene impune evaluarea în dinamică a permeabilității căilor aeriene.  Pacienții care prezintă: răgușeală edem al limbii edem al orofaringelui și faringelui posterior necesită intubație endotraheală de urgență pierderea conștienței scăderea TA sub 70 mmHg apariția stridorului
  12. Sol. Glucagon este indicată pacienților ce nu răspund la administrarea Sol. Epinefrină (Adrenalină) la cei sub  tratament cu Beta - blocante. Sol. Glucagon 1 mg i/m sau 1-5 mg i/v în bolus, în caz de necesitate se poate de repetat la 15-20   minute sau de continuat în perfuzie în doze de 5-15 meg/kg în minut. Copiilor cu masa corporală pînă la 25 kg Sol. Glucagon va fi administrată în doză de 0,5 mg.
  13. Controlul bronhospasmului: Salbutamol (Albuterol) în aerosol — 1 puf ( 0,2 mg ), la necesitate de repetat la 1 — 2 minute: , copiii < 20 kg greutate - 400 — 600 mcg/24ore; copiii > 20 kg greutate și adulții — 600 — 800 mcg/24ore) sau Fenoterol (Berotec) în aerosol — 1 puf ( 0,1 mg ), de repetat la necesitate la 5 min Bromura de  Ipratropiu aerosol 1 puf ( 20 mcg ), 0,5 — 5 mg. Notă: este utilă în tratamentul bronhospasmului la pacienții sub tratament cu beta-blocante. Bronhodilatatoarele musculotrope Sol. Aminofilină ( Eufilină ) 2,4% - 10 — 20 ml ( 240 mg în 10 ml ) i/v în perfuzie ( 5-6 mg/kg ) în 20 — 30 minute, urmat de 0,5 mg/kg în oră în perfuzie. Copii: 5 — 6 mg/kg /24 ore, la necesitate se poate de majorat doza pînă la 12 — 16 mg/kg/24 ore
  14. Jugularea edemulu laringian. Sol. Epinefrină ( Adrenalină ) 0,1% sau 0,18% - 2 ml( 2 mg ) intratraheal dizolvată în 2,5 ml , Sol.NaCI0,9%.
  15. Resuscitarea Cardiorespiratorie și Cerebrală. În stopul cardiorespirator: Sol. Epinefrină (Adrenlină) 1:10 000, în primele 3 minute — 1-3 mg, următoarele 3 minute — 3-5 mg   i/v, apoi în perfuzie — 4-10 mcg/min. Notă: Asistolia și disociația electromecanică sunt ritmuri de stop cardiac mai frecvent întîlnite în șocul anafilactic. Stopul cardiorespirator din șocul anafilactic poate răspunde Ia o resuscitare  prelungită.

Care sunt perspectivele pentru șocul anafilactic?

Șocul anafilactic poate fi extrem de periculos, chiar fatal. Este o urgență medicală imediată. Recuperarea va depinde de cât de repede obțineți ajutor.

Bibliografie

  1. Campbell RL, et al. (2017). Anaphylaxis: Emergency treatment. uptodate.com/contents/anaphylaxis-emergency-treatment
  2. Mayo Clinic Staff. (2018). Anaphylaxis., mayoclinic.org/diseases-conditions/anaphylaxis/symptoms-causes/syc-20351468
  3. Medicina internă breviar: Modulul alergologie / Victor Botnaru; coautori: Mircea Beţiu [et al.]. — Ed. a 2-a, stereotipă. - Chişinău: 2019, p.100-104
  4. Protocol clinic standardizat pentru medicii de familie ȘOCUL ANAFILACTIC.01.04.2010