Sindromul Gerstmann-Sträussler-Scheinker (GSS) este o boală neurodegenerativă extrem de rară, de obicei familială, fatală, care afectează pacienții cu vârsta cuprinsă între 20 și 60 de ani. Este exclusiv ereditară și se găsește doar în câteva familii din întreaga lume. Este, totuși, clasificată cu encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST) datorită rolului cauzal jucat de PRNP, proteina prionică umană. GSS a fost raportat pentru prima dată de către medicii austrieci Josef Gerstmann, Ernst Sträussler și Ilya Scheinker în 1936. Cazurile familiale sunt asociate cu moștenirea autosomal dominantă. Anumite simptome sunt comune pentru GSS, cum ar fi ataxia progresivă, semnele piramidale și chiar demența la adulți; progresează mai mult pe măsură ce boala progresează.
Simptome și semne
Simptomele încep cu dezvoltarea lentă a disartriei (dificultate de vorbire) și ataxie trunchială cerebeloasă (instabilitate), iar apoi demența progresivă devine mai evidentă. Pierderea memoriei poate fi primul simptom al GSS. Pot apărea simptome și semne extrapiramidale și piramidale, iar boala poate imita ataxiile spinocerebeloase în stadiile inițiale. Mioclonia (contracția mușchilor spasmodi) este observată mai puțin frecvent decât în boala Creutzfeldt-Jakob. Mulți pacienți prezintă, de asemenea, nistagmus (mișcarea involuntară a ochilor), tulburări de vedere și chiar orbire sau surditate. Descoperirile neuropatologice ale GSS includ depunerea pe scară largă a plăcilor de amiloid compuse din proteine prionice pliate anormal. Sunt recunoscute patru fenotipuri clinice: GSS tipic, GSS cu areflexie și parestezie, GSS demență pură și GSS asemănător bolii Creutzfeldt-Jakob.
Cauze
GSS face parte dintr-un grup de boli numite encefalopatii spongiforme transmisibile. Aceste boli sunt cauzate de prioni, care sunt o clasă de proteine patogene care sunt rezistente la proteaze. Acești prioni formează apoi grupuri în creier, care sunt responsabile pentru efectele neurodegenerative observate la pacienți. Mutația P102L, care provoacă o substituție a prolinei cu o leucină în codonul 102, a fost găsită în gena proteinei prionice (PRNP, pe cromozomul 20) a majorității indivizilor afectați. Prin urmare, se pare că această modificare genetică este de obicei necesară pentru dezvoltarea bolii.
Diagnostic
GSS poate fi identificat prin teste genetice. Testarea pentru GSS implică o examinare a sângelui și ADN-ului pentru a încerca să detecteze gena mutantă la anumiți codoni. Dacă mutația genetică este prezentă, pacientul va avea în cele din urmă GSS și, datorită naturii genetice a bolii, descendenții pacientului sunt predispuși la un risc mai mare de a moșteni mutația.
Tratament
Nu există un remediu pentru GSS și nici un tratament cunoscut pentru a încetini progresia bolii. Terapiile și medicamentele au ca scop tratarea sau încetinirea efectelor simptomelor. Scopul acestor tratamente este de a încerca să îmbunătățească pe cât posibil calitatea vieții pacientului. Există unele cercetări în desfășurare pentru a găsi un remediu, unul dintre cele mai proeminente exemple fiind anticorpul monoclonal PRN100.
Prognoză
GSS este o boală care progresează lent, care durează aproximativ 2-10 ani, cu o medie de aproximativ 5 ani. Boala duce în cele din urmă la deces, cel mai frecvent din cauza pacientului fie care intră în comă, fie o infecție secundară din cauza pierderii funcțiilor corporale ale pacientului.
Cercetare
Bolile prionice, numite și encefalopatii spongiforme transmisibile, sunt boli neurodegenerative ale creierului despre care se crede că sunt cauzate de o proteină care se transformă într-o formă anormală numită prion.GSS, în special, este foarte rar, ceea ce face ca istoria sa să fie greu de urmărit exact de unde provine. De asemenea, este greu să descoperiți pacienți cu GSS, deoarece boala a fost subraportată din cauza similitudinii sale clinice cu alte boli și a fost găsită în doar câteva țări. În 1989, prima mutație a genei proteinei prionice a fost identificată într-o familie GSS.Cea mai mare dintre aceste familii afectate de GSS este Indiana Kindred, care acoperă peste 8 generații și include peste 3.000 de persoane cu 57 de persoane cunoscute a fi afectate. Ulterior s-a constatat că GSS are multe tipuri diferite de mutații genetice, unele prezentând mai întâi simptome diferite sau având alte simptome mai rele decât altele. Medicii din diferite părți ale lumii descoperă mai multe generații și familii care au mutația.
Bibliografie
- Liberski PP (2012). "Gerstmann-Sträussler-Scheinker disease". Advances in Experimental Medicine and Biology. 724: 128–37.
- Gerstmann J, Sträussler E, Scheinker I (1936). "Über eine eigenartige hereditär-familiäre Erkrankung des Zentralnervensystems. Zugleich ein Beitrag zur Frage des vorzeitigen lokalen Alterns". Zeitschrift für die gesamte Neurologie und Psychiatrie. 154: 736–762.
- De Michele G, Pocchiari M, Petraroli R, Manfredi M, Caneve G, Coppola G, et al. (August 2003). "Variable phenotype in a P102L Gerstmann-Sträussler-Scheinker Italian family". The Canadian Journal of Neurological Sciences. 30 (3): 233–6.
0 Comments