Semiologia chirurgicală a aparatului locomotor

Semiologia chirurgicală a aparatului locomotor

Corpul uman activează ca un întreg mecanism biomecanic datorită aparatului osteo-articular, sistemului vascular şi inervaţiei specifice.

Gradul mobilităţii aparatului locomotor depinde de următoarele:

  1. Sinostoza – coeziunea ţesuturilor osoase, pentru a mări stabilitatea în poziţie verticală (oasele bazinului coccigeul).
  2. Sindesmoza – mobilitate minimală între suprafeţele articulare (articulaţiile ilio-coccigiene, intertibiale).
  3. Sincondroz – coeziune hialinică destul de mobilă comparativ cu cea fibrilară (articulaţiile intervertebrale, costo-diafragmale).
  4. Articulaţia – cea mai mobilă contactare ale feţelor de articulaţie, care în dependenţă de localizare şi funcţie, starea ţesuturilor moi adiacente, determină volumul necesar de mişcări în plan frontal.

În planul frontal - centrul gravităţii la bărbaţi deviază cu 2,6 cm, iar la femei – doar cu 1,3 cm spre dreapta de L5-S1. Deci membrul inferior drept este supus efortului mai mult ca stâng.

Articulaţiile diferitor regiuni ale aparatului locomotor în întregul organism dau posibilitate de a îndeplini diferite mişcări ale regiunilor şi a întregului corp.

Volumul mişcărilor a diferitor articulaţii la organismul uman sunt următoarele. 

Carta standardizată a volumului de mişcări articulare

(după Iu. Hegglin)

Articulaţia scapulo-humorală:

abducţia şi aducţia mânii... 20/0/180°.

antepulsia şi retropulsia mânii ... 40/0/150 - 170°

rotaţia mânii spre exterior şi interior...

90/0/40 - 60°. (antebraţul fiind alipit de corp)

rotaţia mânii spre exterior şi interior, când

antebraţul este abdus şi flectat la 90°...70°/0/°

Articulaţia cotului:

extensie/flexie... 10/0/150°.

Articulaţia radio-carpiană:

extensie/flexie palmară... 35 - 60°/0°/50°- 60°

radio cubitală... 30 - 40°/0/25 - 30°.

Articulaţia coxo-femurală:

extensie/flexie... 10/0/130°.

abducţie/aducţie... 35 - 45°/0/20 - 30°.

Articulaţia genunchiului

extensie/flexie... 5-10°/0/120 - 150°.

Articulaţia tibio-tarsiană

flexie dorso-plantară... 20 - 30°/0/40 - 50°.

Patologiile aparatului locomotor sunt imens diferite. Pe I loc se află traumatismele (la 80-85 %), patologiile sistemului vascular (arterial, venos şi limfatic).

Traumatismele aparatului locomotor:


     1. Luxaţiile

     2. Fracturile

 


Luxaţia – deplasarea completă a capetelor articulare ale oaselor, în cazul căreia se pierde corelaţia obişnuită a suprafeţelor articulare în regiunea articulaţiei date.

I. Clasificarea luxaţiilor. Etiologia.

1. Posttraumatice

2. Congenitale

II. După durata apariţiei:

  1. Proaspătă – primele 2 zile.
  2. Întârziată – peste 3-4 săptămâni.
  3. Bătrâne – mai mult de 4 săptămâni.
  4. Repetată (obişnuită) – repetarea luxaţiei a unei şi aceleaşi articulaţii (humerusul, mandibula). 

Semiologia

Principiile diagnosticării luxaţiilor:

  1. Trauma în anamneză.
  2. Dureri permanente în articulaţie.
  3. Diformare în volum, comparativ cu cea sănătoasă.
  4. Poziţie dictată.
  5. Schimbarea dimensiunilor (mai des alungire).
  6. Lipsa mişcărilor active în degete.
  7. Lipsa sau localizarea neobişnuită a capătului osului luxat.

Diagnosticul se confirmă radiologic.

Tabloul clinic

Articulaţia deformată, efectuarea mişcărilor îngreunate, dureroase. Poate fi edem, hiperemie, la palpaţie – dureri locale. Extremitatea aproape imobilizată, mişcările reduse până la complet. În cazurile de lezare a vaselor şi nervilor – edem al extremităţii, lipsa pulsului periferic, parestezii, plegie sau pareză.

Tratamentul poate fi conservator - repoziţie sub anestezie generală ori locală sau operator.