Megaureterul

Megaureterul este o afecţiune congenitala, caracterizata prin dilataţia parţială sau completa a ureterului.

Cauzele ce contribuie la apariţia megaureterului sunt:

- Malformaţii ale joncţiunii uretcrovezicale;

- Stenoză congenitală a joncţiunii uretcrovezicale;

- Reflux congenital prin lipsa de dezvoltare a complexului ureterotrigonal;

- Ureterocel în ureterul simplu;

- Diverse tipuri de ectopii ureterale;

- Megaureter datorită unei obstrucţii subvezicale.

Megaureterul primar este un defect congenital (acalazie) al peretelui ureteral fară obstrucţie. Aici pot fi înglobate:

· sindromul megavezică-megaureter,

· diferitele forme de megauretere la adult.

Semne clinice :

· infecţie persistentă a aparatului urinar,

• albuminurie,

· dureri lombare,

• hematurie.

Diagnostic.

După examenul clinic de laborator, care poate depista infecţia aparalului urinar,examenul de bază este urografia i/v.

Uretrocistografia retrogradă completează examenul.

Sunt utile:

• uretrocistoscopia
• ureteropielografia,
• ecografia

· scintigrafia dinamică.

Investigaţiile sunt necesare pentru:

· descoperirea anomaliei,

· precizarea existenţei obstrucţiei,

· refluxului activ sau pasiv,

· calitatea şi cantitatea parenchimului renal

· existenţa eventualelor complicaţii:

• infecţie,
• litiază,

· insuficienţă renală.

Tratamentul medicamentos

Este indicat în situaţiile în care rinichiul suportă bine dilataţia ureterului.

El constă în combaterea infecţiei şi evacuarea frecventă şi completă (micţiuni în 2-3 timpi apropiaţi). Tratamentul urologic

Urmăreşte realizarea evacuării complete a urinei prin metode urologice. În unele obstacole vezicale, în special la fetiţe, se recomandă sondă a demeure timp оndelungat - 1-2 luni, cu întreruperi.

Tratamentul chirurgical

Este radical şi trebuie adaptat la fiecare caz în parte.

Nefrureterectomia este recomandată în cazuri cu rinichi imposibil de recuperat şi rinichi contralateral satisfăcător.

Derivarea urinei este propusă la copii cu

· insuficienţă renală,

· infecţii urinare grave,

· stază supraiacentă.

Sonda ureterală a demeure şi cistostomia sunt adeseori insuficiente.

Nefrostomia este incomodă pentru bolnavi, mai ales în cazuri bilaterale.

Ureterostomia cutanată simplă este o soluţie de necesitate în cazurile disperate. În aceste situaţii, soluţia cea mai corectă rămîne derivarea la piele prin intermediul unui segment de ileon sau colon (Bricker).

Modelarea ureterului a fost recomandată de Bischoff, care rezecă porţiunea pelviană şi o modelează, păstrînd ostiul ureteral.

Gregoir îngroapă extravezical ureterul în scop antireflux.

Hendrcn eliberează ureterul în totalitate prin incizie larga extraperitoneală, rezeeca excesul de lungime şi, respectînd vascularizaţia, micşorează lumenul ureteral pană la dimensiuni convenabile pe o sondă tutore.

Operaţia se termină cu reimplantarea antireflux în vezică.

Autor:

Dascal Mihai