La pacienții cu HTA sistolică izolată există date care pledează pentru administrarea de diuretice și blocante ale canalelor de calciu.

Se recomandă continuarea tratamentului antihipertensiv deja inițiat în cazul pacienților cu vârste peste 80 de ani.

Decizia de inițiere a tratamentului va fi individualizată de la caz la caz, în funcție de valorile TA, comorbidități și de opțiunea pacientului.

Tratamentul HTA la vârstnici:

• HTA sistolică izolată trebuie tratată

• HTA micşorată gradual inclusiv la pacienţi sensibili

• TA trebuie măsurată în ortostatism

• Tratament concomitent a altor FR

• A se folosi 2 sau mai multe preparate la necesitate

• La pacienţi ≥ 80 ani dovada tratamentului anti HTA este încă slabă

HTA rezistentă:

Este definită ca rezistentă sau refractarăla tratament atunci când valorile țintă corespunzătoare unui anumit nivel de risc cardiovascular nu pot fi atinse în ciuda instituirii unui regim de viață adecvat și a unei scheme de tratament antihipertensiv care să cuprindă cel puțin 3 medicamente (inclusive diuretic).

Cauzelede pseudo-rezistență la tratament

• Măsurarea inadecvată a valorilor HTA

• Efectul de halat alb

• Eșecul instituirii eficiente a modificărilor stilului de viață (scădere ponderală insuficientă, consum intempestiv de alcool),

• Complianță redusă a pacientului (scheme terapeutice complicate, insuficienţa de instituire a pacientului, colaborare dificilă medic-pacient, pacienți cu tulburări de memorie sau afecțiuni psihiatrice, costul ridicat al medicației antihipertensive)

• Scheme terapeutice inadecvate (doze insuficiente, asocieri medicamentoase inadecvate).

Factoriicare contribuie la menţinerea TA crescute:

• Administrarea concomitentă de medicamente avînd ca efect secundar creșterea valorilor TA:

antiinflamatoare nesteroidiene; simpatomimetice (decongestionante, anorexigene); cocaină, amfetamine; contraceptive orale; steroizi; eritropoietine; ciclosporina și tacrolimus; licorice; suplimente deitice în exces.

• suprasarcina de volum (aportul alimentar excesiv de sodiu, retenția hidrică din boli renale cronice);

• condiții asociate (obezitate, diabetul zaharat, vîrsta avansată);

• sindromul de apnee în somn;

• cauze secundare nedecelate de HTA:

boala renală parenchimatoasă sau reno-vasculară; hiperaldosteronismul primar; sindromul de apnee în somn; feocromociton; sindromul Cushing; boli tiroidiene; coarctaţie de aortă;tumori intracraniene.

O dată stabilit diagnosticul de HTA refractară la tratament, majoritatea pacienților vor necesita 3, 4 sau chiar 5 hipertensive.

Asocierea agoniștilor alfa-adrenergici centrali (metildopa, clonidina) și a vasodilatoarelor (hidralazină, minoxidil) deși eficientă, este în general greu tolerată de pacienți, în plus nu există suficiente date care să susțină rolul favorabil al acestor medicamente asupra prognosticului.

Studii recente sugerează eficacitatea asocierii spironolactonei în doze mici (25-50 mg/zi) sau a amiloridului la schemele terapeutice care includ deja majoritatea claselor de antihipertensive.

Sunt în curs de investigare avantajele administrării antagonistului de endotelină (darusentan) și a stimulării sinusului carotidian prin dispozitive electrice implantabile.

HTA refractară:

Definiţia: atunci când modificarea stilului de viaţă + tratamentul combinat cu cel puţin 3 medicamente anti-HTA în doze adecvate n-au reuşit scăderea suficientă a TAS şi TAD