Fiziopatologia alergiilor

Fiziopatologia alergiilor

Istoricul

Medicul pediatru austriac Pirquet (1906) a observat o reacţie gravă neobişnuită la administrarea repetată unuii copil a serului imun de cal cu scop de seroterapie şi a numit fenomenul a l e r g i e  (allos – alta; ergon – reacţia) –  reacţia neobişnuită a organismului la un stimul obişnuit.

Definiţia

Reprezintă sensibilitatea și reactivitatea exagerată și modificată calitativ a organismului, ca răspuns la substanțe antigenice și haptene, dezvoltate pe baza unor reacții imunologice asociate cu leziuni celulare, inflamații și necroze

Clasificarea alergenilor dupa calea de intrare

Substanțele de natură antigenică și haptenică, care declanșează reacții alergice, se numesc alergeni.

  • Alergenii inhalați sau alergenii respiratori (aerosoli solizi, parfumuri etc.) pătrund prin căile respiratorii și provoacă, în special, boli alergice ale sistemului respirator (rinită, astm bronșic etc.);
  • Alergeni alimentari - componente ale produselor alimentare, care pătrund pe cale enterală, producând în primul rând reacții alergice ale TGI, dar prin depășirea barierelor naturale pot ajunge în mediul intern și astfel pot afecta alte organe;
  • Alergeni de contact - trec prin piele și mucoase și produc reacții alergice locale;
  • Alergeni iatrogeni, parenterali, injectați - substanțe administrate direct în mediul intern pe cale subcutanată, intramusculară, intravenoasă cu scop terapeutic sau profilactic.

Clasificarea alergenilor dupa origine:

Factori exogeni:

  • Alergeni de menaj
  • Alergeni industriali
  • Medicamente
  • Alergeni vegetali
  • Alergeni infecțioși
  • Alergeni parazitari

Factori endogeni (auto-alergeni)

  • Alergeni naturali nativi - reprezintă componente normale ale organismului, spre care organismul nu a produs toleranță imunitară în timpul ontogenezei;
  • Antigene dobândite neinfecțioase, structuri normale ale organismului care au fost denaturate de factori fizici, chimici sau combinate cu alte substanțe exogene;
  • Alergeni infecțioși dobândiți - antigeni naturali proprii organismului, asociați cu microorganisme, toxine microbiene etc.

Clasificarea alergenilor dupa compozitie:

  • proteinele simple
  • nucleoproteinele
  • polizaharide
  • lipopolizaharide
  • substanțe organice simple
  • substanțe anorganice
  • elemente chimice

Clasificarea alergiilor

  • Imediare - Reacții alergice, care au la bază, reacții imune umorale
    • Tip I - reacţii anafilactice - (Alergen liber + Anticorpi fixaţi + Complement)
    • Tip II - reacţii citotoxice (citolitice) - (Alergen fixat + Anticorpi liberi + Complement)
    • Tip III - reacţii cu imunocomplecşi circulanţi - (Alergen liber + Anticorpi liberi + Complement)
    • Tip V – reacţii mediate prin receptori - (receptori celulari + anticorpi liberi = efect stimulator sau blocant)
  • Intirziate - Reacții alergice care au la bază, reacții imune celulare
    • Tip IV - (alergen +  limfocite T sensibilizate)

Patogenia hipersensibilitatii imediate

  1. Stadiul imunologic (stadiul de sensibilizare) - de la pătrunderea primară a alergenului în organism şi până la contactul ulterior şi interacţiunea alergenului cu anticorpii sau cu limfocitele T sensibilizate;
  2. Stadiul farmacochimic, (eliberarea de substanțe biologic active) - după contactul ulterior cu alergenul - eliberarea, activarea sau sinteza de mediatori chimici;
  3. Stadiul fiziopatologic (manifestări clinice) - acţiunea mediatorilor asupra structurilor reactive.

REACŢII ALERGICE TIP I

  • prototipul fiziologic - imunitatea antiparazitară umorală (populaţia de limfocite B-1 care se maturizează în ţesutul limfoid din intestine şi care secretă IgE în lumenul intestinului
  • variantele patologice - şocul anafilactic; astmul bronşic; rinita alergică (polinoza); dermatita atopică; alergia alimentară; alergia la medicamente
  • antigenul – substanţe heterogene pătrunse parenteral, peroral, inhalator, prin contact cu pielea şi mucoasele
  • anticorpii – IgE (parţial IgG4)

Patogenia

REACŢII ALERGICE TIP II

  • prototipul fiziologic -  eliminarea din oganism a celulelor proprii infectate, mutante,  tumorale
  • variantele patologice - şocul hemotransfuzional, anemia hemolitică dobândită,  trombocitopenia, leucocitopenia medicamentoasă
  • alergenele – izoantigenele eritrocitare A,B,D, antigenele naturale în asociaţie cu  haptenele exogene (medicamente)
  • anticorpi specifici participanţi  - IgG

Patogenia

  1. Interacţiunea alergen + Fab al anticorpului - pe membrana celulei purtătoare de antigen
  2. Fragmentul constant Fc al anticorpului opsonizează  celula
  3. Complexul imun antigen + anticorp de pe membrana celulei fixează complementul – se formează complexul alergen + anticorp + C3b
  4. Fragmentul C3b opsonizează dublu celula
  5. Fagocitoza de către macofag a celulei opsonizate prin receptorii naturali anti-Fc şi anti-C3b - citoliza
  6. Formarea complexului C5-C9 membranatacant - citoliza
  7. Efectele patologice finale:
    1. liza eritrocitelor - anemia hemolitică;
    2. liza leucocitelor – leucocitopenia;
    3. liza trombocitelor - trombocitopenia.

REACŢII ALERGICE TIP III

  • prototipul fiziologic – eliminarea antigenelor heterogene circulante în sânge:
    • antigenul + anticorpul  IgM,G,A + complementul;
    • opsonizarea dublă a antigenului de Fc şi C3b;
    • fagocitoza  de către macrofag şi degradartea;
    • complexul imun fixat pe eritrocit – vehiculat spre ficat – degradat în ficat
  • varianta patologică -
    • bronşita astmatică,
    • artrita reumatoidă,
    • glomerulonefrita acută,
    • Lupusul eritematos,
    • boala serului

Patogenia

  • alergenul – proteine heterogene în doze masive, masă moleculară relativ mică, solubil în umori
  • complecşii imuni nu activează complementul, nu sunt opsonizaţi şi nu sunt fagocitaţi, circulă în sânge, infiltrează pereţii vasculari, membrana bazală, pătrund în interstiţiu
  • în interstiţiu complecşii imuni activează complementul:  formarea C3a, C5a – activarea mastocitelor – inflamaţie acută locală agregarea trombocitelor (trombogeneză)
  • efectul final:
    • inflamaţia vaselor,
    • distrucţia membranei bazale,
    • distrucţia matricei intercelulare

REACŢII ALERGICE TIP V

  • Reprezintă o reacţie alergică tip II fără efect citolitic
  • antigenul – receptorii  celulari pentru hormoni
  • anticorpiiIgG
  • una din  entitatăţile clinice  – boala Graves (tireotoxicoza):
    • receptorii pentru TSH de pe tirocite devin autoalergene
    • contra receptorilor sunt elaboraţi autoanticorpi
    • efectul interacţiunii – activarea receptorului pentru TSH
    • efectul final -  sinteza excesivă necontrolată de hormoni -hipertiroidism

REACŢII ALERGICE TIP IV

  • Prototipul natural – infecţii intracelulare, bolile cronice bacteriene, virale,  micozele
  • Varianta patologică -  rejetul transplantului
  • antigenul timusdependent, corpuscular, insolubil, stabil la scindare
  • mecanismele efectoare – imunitatea celulară: limfocitele T sensibilizate

Patogenia

  • Pătrunderea antigenului în organism
  • interacţiunea cu celulele antigenprezantatoare
  • Inflamaţia vaselor în locul inoculării antigenului
  • Migrarea celulelor care au incorporat anteigenul în ganglionul limfatic regional
  • prezentarea complexului antigen + MCH II limfocitului Th2 şi limfocitului T specific
  • activarea şi proliferarea limfocitelor T
  • formarea clonului imunologic de limfocite T sensibilizate
  • Emigrarea limfocitelor T sensibilizate în locul inoculării antigenului
  • interacţiunea limfocitelor T sensibilizate cu antigenul
  • secreţia de mediatori – citokine, perforină şi caspaze
  • citoliza, apoptoza şi fagocitoza celulei purtătoare de antigen
  • mobilizarea celulelor inflamatoare - inflamaţia.

TULBURĂRI AUTOIMUNE

Sistemul imunitar există în mod normal într-un echilibru în care activarea limfocitelor, care este necesară pentru apărarea împotriva agenților patogeni, este echilibrată de mecanismele de toleranță, care previn reacțiile împotriva antigenelor proprii.

Cauza care stă la baza bolilor autoimune este eșecul toleranței, care permite dezvoltarea reacțiilor împotriva antigenelor proprii.