Esofagul - anatomia, vascularizaţia, inervatia.

Esofagul - anatomia, vascularizaţia, inervatia.

Esofagul este organul musculofibros al tubului digestiv care uneşte cavitatea bucală şi faringele cu stomacul. La adulţi el are o lungime de 25 cm. Pe traiectul lui, el străbate următoarele regiuni profunde: cervicală, toracică şi abdominală.

Partea superioară a esofagului, numită şi "gura esofagului", se află la nivelul cartilajului cricoid şi se proiectează în dreptul vertebrei C6, iar partea inferioară (cardia) la nivelul vertebrelor D 10 . In structura esofagului se disting trei istmuri situate la diferite distanţe de arcada dentară: superior (crico-faringian), la o depărtare de 15 cm de la arca dentară; mijlociu (aorto-bronhic) la 25 cm; inferior (diafragmal) la 35 cm.

Regiunea superioară a esofagului vine în raport cu:

- coloana vertebrală cervicală

- trahee

- glanda tiroidă

- pachetul vasculo-nervos al gâtului

In partea posterioară a esofagului se află spaţiul mediastinal bogat în ţesut celular lax. Prin inflamaţia acestuia se produc mediastinite.

Regiunea toracică contactează cu:

- coloana vertebrală toracică

- canalul toracic

- vena azigos

- trahee

- pericard

- inimă

- pleura mediastinală

- arcul aortic stâng

- nervul vag

Regiunea abdominală prezintă relaţii cu lobul stâng al ficatului şi nervul vag. Peretele esofagului este format din următoarele tunici: mucoasă, submucoasă,musculară, adventiţie.

Vascularizaţia arterială a esofagului este asigurată de:

- aa. tiroidiene inferioare

- aa. esofagiene

- aa. bronşice

- aa. frenice

- aa. gastrice

Venele esofagiene forrnează plexul venos submucos şi plexul venos periesofagian. Din aceste plexuri sângele venos se varsă în venele tiroidiene inferioare, venele azigos şi venele stomacale. In porţiunile inferioare ale esofagului venele esofagului anastomozează cu sistemul port şi cav superior.

Funcţia esofagului este cea de deglutitie.