OMCS propriu-zisă (epitimpanita)
Este o afecţiune condiţionată de un proces inflamator supurativ cronic din urechea medie, cu predilecţie din epitimpanum, care interesează nu numai mucoasa urechii medii, ci şi ţesutul osos, cu perforaţia timpanului în pars flacida, cu formarea colesteatomului, creşterea granulaţiilor şi a polipilor.
Evoluţia bolii este totdeauna imprevizibilă. De multe ori duce la complicaţii endocraniene.
Simptomatologia OMCS malignă sau propriu-zisă este asemănătoare cu cea a OMCS simplă şi anume: otoree, hipoacuzie, acufene. In unele cazuri bolnavii acuză cefalee, insomnie, slăbiciune generală. Otoscopia depistează prezenţa în c.a.e. a puroiului cu aspect albicios, cremos, murdar, sanguinolent şi fetid.
Diagnosticul se stabileşte în baza caracterului fetid al puroiului, prezenţa perforaţiei în epitimpanum. în unele cazuri în lichidul de spălătură se constată lamele strălucitoare de colesteatom.
Diagnosticul diferenţial se face cu OMCS simplă, tumorile urechii, otomicoza, tuberculoza şi sifilisul urechii medii.
Tratamentul OMCS propriu-zisă este preponderent chirurgical. Uneori se admite un tratament conservator asemănător cu cel al OMCS simple. In caz de ineficientă a tratamentului conservator se va trece la cel chirurgical. In funcţie de răspândirea şi caracterul leziunilor, se va efectua una din variantele operaţiilor pe ureche: aticotomia, evidarea petromastoidiană parţială sau totală, aticoantrotomia. Profilaxia acestei forme de OMCS constă în condiţii decente de viaţă, alimentaţie normală; tratamentul adecvat şi la timp al otitei medii acute, profilaxia bolilor infecţioase, tuberculozei; asanarea focarelor cronice de infecţie şi asigurarea unui tratament adecvat al bolnavilor cu boli cronice: diabet zaharat, alergie, nefropatii, hepatite etc.
0 Comments