Această afecţiune prezintă o inflamaţie acută a epiglotei care trebuie cunoscută de medicii de familie întrucât suscită un ajutor medical urgent. Cel mai frecvent se întâlneşte la copii, însă nu fac excepţie nici maturii. Incidenţa este sporită în perioada toamnă-iarnă-primăvară.
Etiologia:
• microorganismele gram-negative: Haemophilus influenzae de tipul B; cocii - Staphilococcus viridans, Staphilococcus pyo-genes, Diplococcus pneumonia;
• răceală;
• avitaminozele, dereglările de metabolism;
• traumatismele.
Anatomia patologică. Mucoasa se infiltrează cu neutofile, ceea ce duce la dezvoltarea edemului epiglotei, pliurilor aritenoepiglotice şi a spaţiului interaritenoidian. Acest edem se poate răspândi pe întreg laringe.
Tabloul clinic. Debutează brusc, cu febră (39-41 °C), odinofagie, slăbiciune generală, dispnee, vărsături. Copilul ocupă o poziţie semişezândă în pat, prezentând frisoane, genă la deglutiţie şi fonaţie, otalgie reflexă, tuse uscată, spasmodică. Vocea este puţin alterată. Tulburările respiratorii pot progresa până la asfixie, necesitând traheotomie. Laringoscopic se constată că mucoasa este tumefiată, distinsă, lucioasă, roşie-cenuşie, adeseori cu aspect gelatinos. Epiglota este hiperemiată, edemată, infiltrată, ceea ce duce la obstruarea antrului laringelui. Examenul laringoscopic trebuie efectuat cu mare prudenţă, şi numai atunci când avem la dispoziţie cele necesare pentru o eventuală traheotomie. Diagnosticul se stabileşte în baza anamnezei şi a examenului clinic şi endoscopic. Diagnosticul diferenţial se face cu: difteria, laringotraheobronşita striduloasă la copii, corpii străini, laringospasmul, tumorile laringelui, edeme şi inflamaţii ale epiglotei.
{youtube}gl4MnyCA43U{/youtube}
Tratamentul depinde de manifestările stenozei, schimbările morfopatologice (epiglotita catarală, flegmonul epiglotei în faza de infiltraţie, edem sau abcedare); circumstanţele socio-epidemice ş.a. Bolnavii vor fi spitalizaţi de urgenţă. în fazele incipiente, când lipsesc semnele de stenoză decompensată şi de abcedare a procesului, se vor efectua măsuri medicale, conservatoare. Se vor administra:
• calmante - Oxibutirat de sodiu intramuscular sau intravenos 50-150 mg la 1 kg masă corporală;
• antihistaminice, inclusiv şi hormoni - Prednisolon câte 2 mg la 1 kg masă corporală pe zi sau Hidrocortizon succinat sau Adrezon în doze de 4-6 ori mai mari decât Prednisolonul, Dexazona sau Dexametazona câte 0,4-0,8 mg la 1 kg masă corporală pe zi;
• antiinflamatoare;
• antibiotice;
• analgezice.
In epiglotita provocată de Haemophilus influenzae se administrează antibioticele din grupul Penicilinei şi derivatul ei sintetic-Ampicilina, care se administrează câte 200-300 mg la 1 kg masă corporală timp de 24 ore. Dacă boala progresează în pofida tratamentului aplicat, se efectuează laringoscopia directă pentru precizarea diagnosticului stabilit anterior. în timpul laringoscopiei directe bolnavul trebuie să fie intubat cu un tub endotraheal, după care se execută traheotomia.
Opiniile specialiştilor în privinţa recuperării stenozei laringiene s-au dispersat. Unii susţin metoda intubaţiei prelungite cu utilizarea tubelor termoplastice din policlorvinil. Această metodă previne dezvoltarea complicaţiilor, care apar în caz de traheotomie şi reduce perioada de tratament a bolnavului. Alţi autori recomandă în toate cazurile folosirea traheotomiei. Cercetările de ultimă oră în acest domeniu au arătat, că bolnavii cu epiglotita acută se pot vindeca nu numai tară intubaţie şi traheotomie, dar şi fără administrarea hormonilor în cazul diagnosticării la timp şi corecte a afecţiunii şi prescrierii unui tratament adecvat.
Epiglotita acută este o afecţiune ce necesită asistenţă medicală de urgenţă, diagnosticarea căreia prezintă dificultăţi. Eficienţa tratamentului depinde de competenţa medicului, care a examinat primul bolnavul.
0 Comments