Pentru diagnosticarea hemoragiilor este important de cunoscut care este semiologia lor. Există semne clinice locale şi generale ale hemoragiilor.
Într-o hemoragie externă stabilirea diagnozei este destul de simplu şi rămâne de stabilit numai apartenenţa anatomică - este o hemoragie arterială, venoasă sau capilară. Mai complicat este stabilirea diagnozei de hemoragie într-o hemoragie internă.
Tabloul clinic local într-o hemoragie internă propriu zisă va fi alcătuit de semnele clinice ale acumulării de lichid într-o cavitate internă închisă şi de semnele clinice ale dereglării funcţiei organului comprimat cu sângele revărsat. De exemplu: în hemotorace vor fi semnele de acumulare al lichidului în cavitatea pleurală – diminuarea respiraţie, sunet mat percutor şi dereglarea funcţiei plămânului comprimat –dispnee; în hemartrosis – bombarea reliefului articular, balotarea patelei şi dereglarea funcţiei articulaţiei date; în hemopericard – dilatarea hotarelor percutării ale cordului şi dereglarea funcţiei lui – tamponada cordului ş.a. Semnele locale ale unei hemoragii interne exteriorizate vor fi acele ce denotă exteriorizarea sângelui exterior: hematomezis – vomă cu sânge (care poate fi sub formă de „zaţ de cafea sau sânge neschimbat cu cheaguri); melenă – scaun lichid de culoare neagră ca păcura – caracteristic unei hemoragii gastrointestinale; hemopttizie – hemoragie din căile respiratorii; epustaxis – hemoragie nazală; metroragie – hemoragie uterină; hematurie – hemoragie din căile urinare.
Semnele generale ale hemoragiei:
- Paliditate;
- Tahicardie; semnele clasice
- Scăderea presiunii arteriale;
- Slăbiciune;
- Vertijuri;
- Întunicare şi steluţe în faţa ochilor;
- Senzaţia de insuficienţa a aerului;
- Greţuri.
Parametrii de laborator:
- numărul de eritrocite în sângele periferic (N – 4,0-5,0x10¹²/gr);
- hemoglobina (Hb) (N – 125-160 gr/l);
- hematocrit (Ht) (N – 44-47%);
- densitatea sângelui (1057-1060).
Componentele volumului sîngelui circulant şi repartizarea lor:
Volumul circulant sanguin (VSC) |
|
|
|
|
|
|
|
Pentru diagnosticarea hemoragiilor pe lângă simptomatica locală şi generală, parametrii de laborator există şi metode speciale de examinare cum ar fi:
- puncţii diagnostice;
- examinări endoscopice (FEGDS, bronhoscopia, colonoscopia);
- angiografia;
- examinări ecografice;
- radiologia;
- tomografie computerizată;
- RMN.
Este important de menţionat că utilizarea lor este necesar de aplicat în cazurile neclare, sau pentru precizarea sediului şi gradului de activitate a hemoragiei. În cazul când diagnoza este clară se apreciază tactica curativă şi se recurge la îndeplinirea mai rapidă a ei.
Puncţiile diagnostice se aplică în unele cazuri de hemoragii interne propriu zise ca puncţia cavităţii pleurale în hemotorace, puncţia articulaţiei în hemartroză, puncţia cavităţii peritoneale (laparacenteza) în hemoragii intraabdominale, puncţii lombale în suspecţii la hemoragii intracraniene.
Examinările endoscopice sunt utilizate în hemoragiile interne exteriorizate: în hemoragia tractului digestiv – FEGDS, colonoscopia; în hemoragii pulmonare – broncoscopia.
Angiografia este o metodă mai sofisticată de examinare şi din această cauză se aplică numai în cazurile dificile şi în cazuri nepronunţate de hemoralii (oculte) – în hemoragii retroperitoneale, hemobilii...
0 Comments