Dezvoltarea psihică a copilului de la naştere şi până ajunge adult este marcată de un şir de interacţiuni cu mediul social.
În prima copilărie domină adaptarea senzorială, însuşirea mersului, vorbirii şi autoservirii.
Perioada de preşcolar pune bazele personalităţii, se dezvoltă memoria, imaginaţia şi gândirea. La şcolar se dezvoltă strategia învăţării organizate, maturizarea gândirii, dezvoltarea vieţii spirituale şi orientarea socio-profesională.
Dezvoltarea psihomotorie a sugarului se împarte în trei perioade:
1. Perioada de la naştere până la trei luni are caracteristic intrarea în funcţie a diverşilor analizori;
2. Perioada de la 3 la 6-7 luni are caracteristic elaborarea mişcărilor coordonate complexe (apucare, întoarcere, târâre) posibile prin mielinizarea căilor motorii;
3. Perioada de la 6-7 luni la 12 luni are caracteristic perfecţionarea motricităţii şi apariţia celui de al doilea sistem de semnalizare.
Dezvoltarea senzorială are la bază dezvoltarea analizorilor. Percepţia poate fi structurată sub forma a două modele înrudite:
- modelul perceptiv contemplativ care este prezent la 2 luni;
- modelul de percepţie acţională prin care obiectele văzute pot fi apucate care se constituie la 3 luni.
După vârsta de 4 luni, percepţia reprezintă forma de bază a informaţiei senzoriale. Percepţia formelor, a configuraţiilor care apare la vârsta de 3-4 luni marchează creşterea rolului scoarţei cerebrale în activitatea psihică.
În privinţa percepţiei acustice, sugarul la vârsta de 2 luni localizează sunetul, întorcând capul în direcţia respectivă, difernţiază vocea mamei de alte voci. După vârsta de 5 luni, el remarcă diferenţele de accent, de ritm şi durată ale vorbirii.
În dezvoltarea senzorială a sugarului relaţia dintre mamă şi copil are un rol deosebit de important ţinând cont de capacitatea sugarului de a imita şi organiza stimulii vizuali şi auditivi.
Dezvoltarea motorie este rezultatul dezvoltării sistemului nervos, muscular şi osos.
În perioada de sugar, succesele majore ale dezvoltării motorii sunt ridicarea şi susţinerea capului, întoarcerea pe abdomen, apucarea obiectelor prin mişcări coordonate apoi mersul.
La vârsta de 7-8 luni sugarii se ridică la marginea patului, 9-10 luni păşesc în jurul patului cu ajutor, pentru ca la vârsta de 1 an să meargă independent. În componenţa psihologică a primilor paşi acţionează dorinţa de a merge şi teama de a nu cade. O reuşită în mers urmată de o cădere poate să amâne mersul.
Consolidarea mersului la copilul mic îi asigură o relativă independenţă. Urmează urcatul scărilor, căţăratul şi şezutul pe scaun, pedalarea tricicletei. În jurul vârstei de 2 ½ ani, copilul învaţă să alerge, să sară pe două picioare. De asemenea dezvoltarea motricităţii mâinilor permite aruncarea şi prinderea mingiei, încheierea nasturilor şi legarea şireturilor.
0 Comments