D-Dimeri

D-DIMERI – sunt markeri ai fibrinolizei endogene ce  reprezintă cel mai determinat test de laborator la ora    actuală dintre testele de coagulare şi fibrinoliză.

D-dimerii plasmatici (DD) sunt produșii de degradare ai fibrinei; nivelurile lor plasmatice cresc în prezenţa unui tromb format acut, consecutiv activării simultane a proceselor de coagulare şi fibrinolizei. Sunt unităţi formate prin acţiunea factorului VIIIa asupra monomerilor şi polimerilor de fibrină, atunci când sistemul fibrinolitic endogen acţionează cross-linkat asupra fibrinei prezente în organism. Anticorpii monoclonali utilizaţi în testele de cuantificare a DD, identifică şi fragmente de degradare crosslinkată a fibrinei, ce nu au fost lizate de plasmină. Deoarece 2-3% din fibrinogenul plasmatic este fiziologic convertit în fibrină şi apoi degradat, mici cantităţi de DD sunt regăsiţi şi în plasma indivizilor sănătoşi.

    Procesul în trepte de formare a fibrinei polimerizate. Cele 3 etape majore de formare antigen D-dimer. (I) Molecula de fibrinogen este scindată de către trombină cu producerea monomerilor de fibrină. Acești monomeri se asociază cu fibrinogenu sau fibrina, pentru a forma protofibrinei. Ele sunt unite de forțe necovalente prezentate ca linii punctate între intermoleculară D-dimerilor și dimerilor DE. (II) protofibrina sub influenţa factorului  XIII formează o legătura în cruce a polimerilor de fibrină (D-dimer antigen), care la rîndul ei sub influenţa plasminei se transforma în polimeri cu greutate moleculară înaltă (high molecular weight polymers) (III) La rîndul lor polimerii cu greutate molecular înaltă degradeză în mai multe complexe formate din fragmente de polimeri intermediari împreună cu antigenul D-dimeri, care apoi în urma scindării se descompune în D-dimer-E complex, care conține antigenul dimer. 

Dinamica formării D-dimerilor.

Trombina transformă fibrinogenul plasmatic în monomeri de fibrină. Trombina apoi rămâne asociat cu fibrină și activează factorul XIII, care circula legat de fibrinogen. Factorul XIIIa este format în urma polimerizării fibrinei care în continuare formează un gel insolubil. Antigenul D-dimer este formată prin acțiunea secvențială a trombinei, FXIIIa și plasminei. Astfel, antigenul D-dimer detectate prin testele disponibile comerciale pot fi derivaţi din polimerii solubili a fibrinei înaintea transformării lor în cheag sau  pot fi produşi a scindarii cheagului de fibrină.

DD cresc în toate situaţiile ce presupun creşteri ale nivelurilor de fibrină, şi ulterior degradarea acesteia de către plasmină, inclusiv în tulburări nontrombotice:

• Tromboza venoasă profundă
• Trombembolism pulmonar
• Intervenţii chirurgicale majore recente
• Hemoragie
• Traumă
• Sepsis
• Inflamaţii
• Coagularea intravasculară disiminata (CID)
• Fibrilaţie atrială cronică
• Disecţie acută de aortă
• Insuficienţă cardiac
• boala coronariana
• Sarcină
• Infertilitate primara sau secundara neexplicata
• Trombofilie
• Neoplasm mamar
• Monitorizarea  gradului de liză a cheagurilor in cursul terapiei trombolitice

   SCOP DE UTILIZARE

   Trusa latex test D-Dimer este un test rapid de aglutinare, pentru detectarea calitativa şi semi-cantitativă a derivaţilor circulanţi ai produşilor de degradare a fibrinei din plasma (XL-FDP).

PRINCIPIUL TESTULUI

  Testul latex D-Dimer este un test rapid de aglutinare care utilizeaza particule de latex legate de anticorpi anti-D-Dimer, monoclonali. XL-FDP prezenti in proba se leaga de particulele de latex legate si rezulta o aglutinare vizibila care apare atunci cand concentratia de D-Dimer se situeaza deasupra limitei de detectie a testului.

Pregatire pacient nu este necesară.

Cauze de respingere a probei

  –specimen hemolizat

   -specimen coagulat

   -vacutainer care nu este plin

   -specimen care nu a sosit la laborator in maxim 4 ore de la recoltare

   -specimen contaminat cu heparina3.

 Prelucrare necesara dupa recoltare

   Se separa plasma prin centrifugare si se lucreaza imediat.  Daca acest lucru nu este posibil, plasma se poate stoca la -20°C3.

Stabilitate proba – plasma este stabilă 8 ore la 18-25° C; 1 luna la -20C4; se va evita decongelarea/recongelarea3.

Metoda – latex-aglutinare automata cu detectie fotometrica (test cantitativ)

Valori de referinta – <0.5 μg/mL FEU3.

Limita de detectie – 0.27 μg/mL FEU3.

Semnificaţii valori:

   Un rezultat normal sau negative al testului D-dimer înseamnă ca persoana testată, cel mai mult probabil nu are o afecţiune acută sau boală care provoacă formarea de cheaguri anormale şi descompunerea acestora.

     Pentru persoanele aflate la risc scăzut sau mediu de tromboză şi/sau trombo-embolie, utilitatea testului D-dimer constă în valoarea sa predictivă negative însă un rezultat pozitiv al acestui test nu poate indica cu precizie existenţa unui cheag, ci doar faptul că este necesară efectuarea de teste suplimentare.

   Concentraţia D-dimer pot aparea la persoanele în vîrstă, iar rezultatele fals positive pot fi observate atunci cînd există şi valori crescute ale factorului rheumatoid; consumul de alimente bogate în grăsimi; hemoliza cauzată de recoltarea şi/sau manipularea incorectă a probei de singe.