Corpi străini traheobronşici

Corpi străini traheobronşici

Etiopatogenia. Pentru a cădea în trahee şi bronhii, un corp străin trebuie să înşale vigilenţa sfincterului laringian, surprinzându-1 larg deschis în timpul unei inspiraţii profunde.

Penetrarea corpului străin spre căile respiratorii inferioare este favorizată pe de o parte de forma şi mărimea corpului străin, iar pe de altă parte de starea organismului şi circumstanţele în care are loc accidentul (stare de ebrietate, râs, vorba în timpul mesei ş.a.).

Tabloul clinic şi evoluţia bolii. Schematic tabloul clinic include câteva faze: de debut, secundară sau de toleranţă şi faza tardivă. în faza de debut bolnavul prezintă un acces de sufocare brutală, spasmodică, cu tiraj întretăiat de accese de tuse explozivă şi spaimă. Aceste fenomene pot duce la asfixie. Tulburările respiratorii de cele mai multe ori se calmează cu încetul şi întrucât corpul străin se fixează în bronhie, dispneea devine paroxistică pe un fond liniştit. Uneori, pătrunderea unui corp străin în căile respiratorii rămâne neobservată, ceea ce poate duce la erori de diagnostic. Simptomatologia în faza secundară (de stare sau de toleranţă) este în funcţie de localizarea corpului străin. Astfel, corpii străini mobili, cei traheali, prezintă o simptomatologie intermitentă, manifestată prin accese de tuse paroxistică, vocea rămânând răguşită. In prezenţa acestui sindrom, în lipsa antecedentelor precise, se poate presupune diagnosticul de laringită striduloasă, crup fals, tuse convulsivă, astm bronşic etc. Corpii străini mobili ai traheei se caracterizează şi prin simptomul de "zgomot de drapel", cauzat de deplasarea corpului străin în timpul respiraţiei. Corpii străini inclavaţi se localizează de cele mai multe ori în bronhii. Sindromul de penetraţie în acest caz este suportat de bolnav destul de bine. Până la apariţia fenomenelor de infecţie, tulburările respiratorii sunt puţinexprimate. Diagnosticul se precizează prin radioscopia toracică.

Faza tardivă a corpilor străini traheobronşici se înregistrează în cazurile când acestea n-au fost diagnosticaţi la timp sau sunt de natură necunoscută. Simptomatologia în această fază se manifestă printr-o tuse cu expectoraţie abundentă, febră şi dispnee, simptome caracteristice unei traheobronşite acute sezoniere sau unui astm bronşic. Stabilirea diagnosticului în această fază trebuie să se bazeze pe anamneză caracteristică a unui corp străin, unilateralitatea leziunilor, tratamentul ineficient al traheobronşitelor. în caz de atelectazie, prin obstrucţia unui bronh, se pune în evidenţă retracţia peretelui toracic, imobilizarea toracelui la respiraţie, abolirea vibraţiilor, submatitate şi linişte respiratorie de partea afectată, deplasarea plămânilor afectaţi şi a mediastinului spre partea unde s-a localizat corpul străin (simptomul Goldhsnet-lacobson). în prezenţa emfizemului pulmonar produs de un corp străin cu rol de supapă, ce nu permite expirarea completă a aerului pătruns în plămâni, organele mediastinului şi plămânul afectat se vor deplasa spre partea sănătoasă.

Diagnosticul diferenţial se cere făcut cu o bronşită acută sezonieră sau cu astmul bronşic în baza unui examen toracic complet: anamneză, unilateralitatea leziunilor, tratamentul ineficient al traheobronşitei. Complicaţiile: bronşită, abces pulmonar, pneumonie etc.

Tratamentul: extragerea corpului străin.