Calea sensibilitatii interoceptive

Calea sensibilitatii interoceptive

Stimulul este fie spasmul la nivelul unui viscer cavitar, fie distensia sau tractiunea, iar aferenta merge atat pe nervi vegetativi cat si somatici.

1) Receptorii – sunt terminatiile nervoase libere

2) Protoneuronul

– se gaseste in ganglionul spinal si cei ai nervilor cranieni; axonii acestui protoneuron sunt amielinici sau slab mielinici

3) Deutoneuronul – este in nucleul de origine al sistemului spinotalamic si in portiunea vegetativa a substantei intermediare; axonii deutoneuronului iau o cale spinoreticulotalamica, dau colaterale la talamus si ajung in nucleul ventral posterolateral sau in nucleii talamici difuzi unde se gaseste cel de-al treilea neuron

4) Zona de proiectie corticala – este in aria somestezica, in girus cinguli si in aria somatomotorie

Prima particularitate a durerii viscerale este iradierea ei spre arii cutanate, la distanta de organul respectiv, si acest lucru se numeste durere raportata. Explicatiile durerii raportate sunt:

- fenomenul de convergenta in caile spinotalamice (convergenta de 10/1 a fibrelor periferice fata de o fibra spinotalamica)

- iradierea influxului in fibrele alaturate

- impulsurile dureroase care vin de la un organ bolnav scad pragul de excitabilitate al neuronilor somatici vecini, si sensibilitatea somatica ajunsa la acesti neuroni sensibilizati, chiar sub pragul dureros, este transmisa la centrii superiori si interpretata gresit ca durere periferica

- procesul de facilitare corticala: proiectiile dureroase viscerale pe scoarta cerebrala permit receptionarea impulsurilor cutanate sub pragul dureros ca senzatii dureroase false.

Stimulii durerii sunt: mecanici, chimici (bradikinina, histamina, prostaglandine, potasiu, acizii, enzime proteolitice), temperatura (mai mare de 45°, frigul). Proiectia durerii este mai redusa in aria somestezica principala si mai puternica in aria somestezica secundara.

Mediatorul intre protoneuron si deutoneuron in calea interoceptiva este substanta P (descoperita de Von Euler, este un polipeptid cu 11 aminoacizi sintetizat de neuroni din ganglionii spinali) a carei eliberare poate fi blocata presinaptic de enkefaline si b-endorfine produse de neuronii intercalari din lama 2 Rexed, deci exista un mecanism intrinsec de diminuare a durerii numit mecanism de poarta de control a stimulilor ce conduc durerea spre sistemul nervos central.

Exista un sistem descendent de supresie a durerii, cu localizarea in substanta reticulata din mezencefal, in substanta cenusie periapeductala si in nucleul dorsal al rafeului de unde pleaca descendent fibre reticulospinale serotoninergice, care ajung la neuronii lamei 2 Rexed ce vor secreta enkefaline si b-endorfine; daca acest sistem este activat, durerea este perceputa mai putin.

Exista in organism organe care nu au receptori de durere: parenchim hepatic, endocard, parenchim pulmonar, creier – cu exceptia meningelui.