COVID-19 introducere teoretica

COVID-19 introducere teoretica

Date generale

Coronavirusurile sunt o familie numeroasă de viruși care cauzează de obicei boli ușoare până la moderate ale tractului respirator superior, precum răceala obișnuită, la oameni. Cu toate acestea, de trei ori în secolul XII, focarele de coronavirus au apărut din rezervoarele de animale pentru a cauza grave boli și probleme de transmitere globală.[1]Există sute de coronavirusuri,  majoritatea circulând printre animale, inclusiv porci, cămile, lilieci și pisici. Uneori, acești viruși se transmit la oameni și pot provoca boli.  Sunt cunoscute 7  care cauzează boli umane, dintre care patru sunt ușoare: viruși 229E, OC43, NL63 și HKU1. Trei dintre coronavirusuri pot avea rezultate mai grave la oameni, iar aceste boli sunt SARS  care a apărut la sfârșitul anului 2002 și a dispărut până în 2004; MERS (sindromul respirator din Orientul Mijlociu), care a apărut în 2012 și rămâne în circulație în cămile; și COVID-19, care a apărut în decembrie 2019 in Wuhan, China[1].

COVID-19 este un virus ARN,  un betacoronavirus cel mai strâns legat de SARS.

Se leagă către celule alveolare de tip II și epiteliale intestinale  prin intermediul receptorilor enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE2). Acesta este același receptor folosit de SARS (de aici si denumirea tehnică pentru COVID-19, „SARS-CoV-2”).

Atunci când se iau în considerare posibilele terapii, virusul SARS (de exemplu, „SARS-CoV-1”) este cel mai strâns legat de COVID-19.

COVID-19 este mutant, ceea ce poate complica problemele și mai mult. Virulența și transmisia se vor schimba în timp, în moduri pe care nu le putem prevedea. Noi dovezi sugerează că există aproximativ două grupuri diferite de COVID-19. Acest lucru explică de ce rapoartele inițiale de la Wuhan au descris o mortalitate mai mare decât unele serii de cazuri mai recente[4]

Genomic epidemiology of novel coronavirus - Transmissions

Codul genetic al acestui virus este decodat si plus la aceasta a fost intocmita o harta epidimiologica genomică pe care o puteti gasi urmind acest link

 

Patofiziologie

La momentul actual literatura descrie dou mecanizme fiziopatologice de desfasurare a bolii: ARDS (Acute respiratory distress syndrome) si furtuna de citokine.

ARDS

Patologia primară este ARDS, caracterizată prin afectare alveolară difuză (inclusiv membranele hialine). Se observă pneumocite cu efect citopatic viral, care implică leziuni directe ale virusului (mai degrabă decât o leziune pur hiperinflamatorie)

Furtuna de citokine

Dovezi emergente sugerează că unii pacienți pot răspunde la COVID-19 printr-o reacție exacerbantă de „furtună de citokine” (cu caracteristici de sepsis bacterian sau limfohistiocitoză hemofagocitară).

Markerii clinici pot include creșteri ale proteinei C-reactive și ale feritinei, care pat să indice severitatea și mortalitatea bolii[4]

Perioada de incubatie este aproximativ de la 2-14 zile, dar unele studii  sugerează că aceasta perioadă poate fi mai lungă.

Novel Coronavirus SARS-CoV-2 - Această imagine a microscopului electronic arată SARS-CoV-2 (obiectele albastre rotunde) care ies de la suprafața celulelor cultivate în laborator. SARS-CoV-2, cunoscut și sub denumirea de 2019-nCoV, este virusul care provoacă COVID-19. Virusul arătat a fost izolat de la un pacient din S.U.A. Credit: NIAID-RML (sursa imaginii)

Contagiozitatea

Durata medie a eliminării virale la nivel nazofaringian este de 12 zile (1-24 zile), 83% dintre pacienți au fost contagioși pentru o perioada mai mare de 7 zile. Cea mai lungă durată observată a detectării ARN viral la supraviețuitori a fost de 37 de zile.[1, 3, 4]

 Evoluția naturala a bolii severe 

(bazată pe analiza a multiple studii de către Arnold Forest) 

  • Dispnea ~ 6 zile post expunere
  • Admisie in spital dupa aprox 8 zile post expunere
  • Admisie in terapie intensivă ~10 zile post expunere.

Aceste perioade pot varia (unii pacienți pot fi stabili pentru câteva zile dupa admisie, pentru ca apoi starea lor să se derioreze rapid).[3, 4]

Căi de transmitere

  • Transmiterea poate avea loc prin picături de dimensiuni mari ( riscul este limitat la o distanță mai mare de 1,8 metri față de pacient). Acest mod de transmitere este tipic pentru virusurile respiratorii. Când îngrijim pacienți cu COVID-19 masca chirurgicală NU este suficientă!
  • Transmiterea pe cale aeriană - particule mici pot rămâne suspendate în aer pentru perioade mai lungi de timp. Evitarea transmiterii pe cale aeriană necesită folosirea măstilor N95 (FFP2).
  • Transmiterea prin contact cu suprafețe contaminate. Virusul persistă pe suprafețele din mediul înconjurător până la o săptămână (unele Coronavirusuri animale pot supraviețui timp de mai multe săptămâni). - Altă persoană atinge suprafața contaminată în orele sau zilele următoare, transferând astfel virusul de pe suprafață pe mâini. - Când mâinile ating o mucoasă (ochi, nas, gură), infecția poate fi transmisă.

Bibliografie

  1. https://www.niaid.nih.gov/diseases-conditions/coronaviruses
  2. Clinical management of severe acute respiratory infection (SARI) when COVID-19 disease is suspected. Interim guidance 13 March 2020.
  3. GHID DE MANAGEMENT: INFECȚIA CU COVID-19 ÎN SECȚIILE A.T.I. Versiunea 1 (Capitolele: I- XI) / 15 martie 2020
  4. https://emcrit.org/ibcc/covid19/