Anemiile Fierodificitare

Anemiile Fierodificitare

Introducere:

  Anemiile reprezintă un grupde patologii ce se caracterizează prin scăderea concentraţiei sanguine a Hb, Er şi hematocritului sub valorile normale pentru vîrsta şi sexul respective şi care determină scăderea capacităţii sîngelui de a transporta O2 şi ca rezultat o hipoxie tisulară.

  Anemia fierodificitară face parte din grupul de anemii prin dereglarea de formare a eritrocitelor în care are loc deficitul de sinteză a hemoglobinei ca rezultat al scăderii cantităţii totale a fierului din organism.

 

Epidemiologie:

     Conform datelor oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii dificitul de fier afectează aproximativ 30% din populaţia întregului glob ce reprezintă aproximativ 1,3 miliarde de locuitori. Anemia fierodeficitară reprezintă cea mai frecventă anemie şi este  una din cele mai răspîndite patologii umane. În structura generală a anemiilor, ea constituie aproximativ 80-85%.Anemia fierodeficitară se dezvoltă în toate grupurile de vîrstă dar cel mai des se diagnostic la copii şi la femeile de vîrsta reproductivă. Anemia fierodeficitară se înregistrează la circa 8-15% dintre femeile de vîrsta reproductivă. La circa 50-60% dintre gravide se atestă anemie fierodeficitară, iar la 70% dintre ele se depistează deficit de fier. Anemia fierodeficitară este frecvent întîlnită  în toate ţările lumii,  însă se observă o creştere semnificativă a morbidităţii acestei patologii prin ţările slab dezvoltate din punct de vedere social-economic.

 

Factori de risc

  • Conţinutul insuficient de fier în produsele alimentare consumate.
  • Solicitările crescute ale organismului în fier: sarcină şi lactaţia, perioada de adolescenţă.
  • Sîngerările gastrointestinal: ulcer gastric şi duodenal, hernie hiatală, gastrită erozivă, polipoză, colită ulceroasă, cancerul stomacului sau ale colonului, hemoroizi.
  • Menoragiile, metroragiile.
  • Donarea sistematică de sînge.
  • Tulburările de hemostază.
  • Dereglarea absorbţiei fierului: rezecţia vastă a intestinului subţire în regiunea proximală, sindromul de malabsorbţie, enterită cronică, hipo- atransferinemia.

 

Etiologie:

A. Rezerve insuficiente la naştere;

B. Aport deficitar

- alimentaţie lactată prelungită;

- diversificare tardivă;

- alimentaţie artificială (laptele de vaci – aport scăzut < 1 mg/zi) ;

- exces de făinoase;

- dificultăţi de alimentaţie.

C. Deficit de absorbţie

- globală: aclorhidrie, gastrită atrofică, celiakie, mucoviscidoză, intoleranţă la dizaharide, parazitoze intestinale, rezecţii intestinale, diarei trenante severe, factori inhibitori în alimentaţie (fitaţi, fosfaţi, carbonaţi) sau absenţa unor factori reducători (acid ascorbic, acizi biliari, HCl, fructoză).

- Selectivă pentru Fe.

D. Tulburări de transport

- a/hipotransferinemia congenitală/ dobândită (sdr. nefrotic);

- disproteinemii.

E. Pierderi prin sângerări repetate

- hernia diafragmatică;

- parazitoze intestinale;

- intoleranţa la proteina laptelui de vaci,

- boala ulceroasă, ulcerul diverticulului Meckel;

- epistaxis recidivant;

- hematurie recidivantă;

- menstre abundente;

- tulburări cronice de hemostază;

- ulceraţii rectale;

- boala hemoragică a nou-născutului prost compensată;

- medicamente: AINS, prednison, chelatori de Fe: pansamente gastrice, KCl, antimitotice.

F. Necesităţi crescute de Fe

- prematuri, dismaturi;

- gemeni;

- crestere accelerată;

- pubertate;

- sarcină, lactaţie.

G. Deturnarea Fe

- infecţii;

- stări inflamatorii cronice;

- hemosideroză;

- colagenoze;

- neoplazii.

H. Pseudocarenţe

- Fe prezent în cantitate suficientă, dar nu participă la eritropoieză.

 

Clasificare:

  • după gradul de anemizare:

          Gradul I – conţinutul hemoglobinei 91-110 g/l.

     Gradul II – conţinutul hemoglobinei 71-90 g/l.

     Gradul III – conţinutul hemoglobinei < 71 g/l.

 

Manifestări clinice:

  1. Sindromul anemic: slăbiciuni generale,oboseală,  vertije, dispnee la efort fizic, palpitaţii, paliditate a tegumentelor, tahicardie.
  2. Sindromul sideropenic: piele uscată; fisuri calcaneene; unghii fragile, care uşor se rup, se stratifică; păr care uşor se rupe, cade în cantitate mare; uscăciune în cavitatea bucală, stomatită angulară, gusturi şi mirosuri perverse numite pica chlorotică.

Diagnostic:

  1. Anamnestic: acuze caracteristice pentru anemia fierodificitară.
  1. Examenul obiectiv:
  • piele uscată, unghii fragile, fisuri calcanee, stomatită angulară, disfagie sideropenică, gusturi şi mirosuri perverse numite pica chlorotica.
  • paliditatea tegumentelor, tahicardie, suflu sistolic la apex.
  • Examenul clinic şi paraclinic
  • Hemoleucograma: hemoglobina; eritrocite; hematocrit; indicele de culoare, trombocite, reticulocite.
  • Grupa sanguină şi Rh factor,
  • Coagulograma: timpul de sîngerare, fibrinogenul, protrombina.
  • Analiza generală a urinei: eritrocitele;
  • Examenarea maselor fecale la singe ocult şi helminţi,
  • Biochimia sîngelui: urea, creatinina, glucoza, cholesterol, HDL, LDL, triglyceride.
  • Ionograma: Fe seric
  • Feritina serică.
  • Investigarea la marcherii HIV/SIDA şi hepatitelor virale,
  • Puncţia măduvei osoase la necessitate se efectuează în secţiile de hematologie de către medical hematology instruit,
  • Trepanobiopsia la necessitate,
  • USG organelor abdominal şi bazinului mic.
  • Microradiografia cutiei toracice,
  • Radiografia abdominal,
  • FGDS pentru determinarea hemoragiilor din tractul digestive superior.
  • Irigoscopia,
  • Fibrocolonoscopia,
  • Rectoromanoscopia,
  • Consultaţia ginecologului, proctologului.

 

Diagnostic Diferenţial:

  • Maladia Marchiafava-Micheli (forme atipice).
  • Talasemia.
  • Anemiile sideroacrestice.
  • Alte tipuri de anemie.
  • Anemiile din bolile cronice.

 

Tratament:

  1. Tratamentul anemiei ferodificitare în condiţii de ambulatory şi staţionar sunt identice.
  2. Scopul tratamentului constă în normalizarea conţinutului de hemoglobin, nr de eritrocite şi restabilirea rezervelor de Fe în ţesuturi- feritinei.
  3. Tratamentul peroral cu preparate ce conţin Fe bivalent în comprimate:
  4. Sorbifer durulex
  5. Sulfat de Fe
  6. Clorură de Fe

Se folosesc cite un comprimat de 2 ori /zi, cu 30-40 minute pînă la masă, cu 100 ml apă sau suc pînă la normalizarea hemoglobinei.

  1. După normalizarea hemoglobinei tratamentul va fi prelungit cu aceeaşi doză încă pe o perioadă de 4-6 luni, pînă la normalizarea feritinei.
  2. Preparatele de Fe parenteral se folosesc în cazuri rare doar atunci cînd apare:
  3. Intoleranţă digestivă majoră la preparatele de Fe pe cale orală;
  4. În dereglările absorbţiei de Fe.
  5. Se va administra doar în secţiile de hematologie sub supravegherea personalului medical, din motivul apariţiei complicaţiilor severe.

 

Profilaxie:

  1. Profilaxie primară:
  • Administrarea preparatelor de fier pe cale orală la persoanele din grupul de risc, atît timp cît persistă cauza deficitului de fier.
  • La gravide  preparatele de fier se administrează de la termenul 10-12 săptămîni al sarcinii pe tot parcursul sarcinii şi în primele 6 luni de lactaţie.
  1.  După finisarea tratamentului anemiei fierodificitare cînd sursa de hemoragie cronică nu este lichidată, se administrează preparatele de fier atît timp  cît persistă cauza apariţiei deficitului de fier.

 

Complicaţii:

  •      Atrofia mucoasei tractului gastrointestinal.

       La gravide:

  • Naşteri premature.
  • Naşterea fătului mort.
  • Hipotonie şi insuficienţa contractilă a uterului cu hemoragii hipotonice în timpul naşterii.
  • Formarea rezervelor mici de fier la viitorul copil.

Prognostic:

Favorabil în prezenţa tratamentului duce la vindecarea totală.

Bibliografie:

1. Anemia fierodificitară la adult. Protocol clinic naţional. Ministerul Republicii Moldova. Chişinău 2008.

2. Anemia fierodeficitară. Anemiile. Corcimaru I.T., 2003; 17-54.

3. Diagnosticul diferenţial şi tratamentul anemiilor (Recomandări metodice). Corcimaru I.T., Musteaţă L.Z., Robu M.V. Chişinău, 1997.

4. Anemia feriprivă la gravid. Seria ghiduri clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie. Ghidul 37/Revizia 0. 12.12.2010.

5. Protocoale de diagnostic şi tratament în hematologie. Conf. Dr. Andrei Cucuianu. Institutul Oncologic “Ion Chiricuţă” Cluj-Napoca, Secţia Hematologie. 2012.