Salmoneloze

Salmoneloze

Introducere:

Salmoneloza este o boală diareică infecţioasă produsă de Salmonella şi toxine bacteriene, clinic manifestă prin afecţiuni gastrointestinale sau septicemie.

 

Epidemiologie:

   Termenul de salmonelă i-a fost atribuit genului doar în anul 1900 însă pentru prima dată a fost izolat S. cholera în anul 1886 de către doi medici veterinari din S.U.A. Salmon şi Smith. Iar în anul 1888 în Germania Gartner a izolat S. enteritidis de la animale şi bolnavi ce au consumat produse contaminate.

  Exista peste 2500 serotipuri de Salmonella.

  Familia: Enterobactericeae

  Genul:    Salmonella 

  Bacilli Gram- negative, aerobi, nesporulaţi, mobili datorită unor cili.

  Conţin: antigeni somatic-O, antigeni flagelari-H- posedă specificitate de tip şi este important pentru identificarea salmonelelor, unele specii conţin şi antigeni de înveliş-Vi.

  Medii de cultivare: se cultivă uşor pe medii de cultură uzuale sau special:

  Muler- Kauffman, medii cu selenit şi bilă.

  Salmonelele conţin endotoxine şi exotoxine,însă rolul principal îi revine     endotoxinei ce are următoarele efecte:

  • Intoxicaţia propriu-zisă;
  • Pirogenia;
  • Agregarea trombocitelor indirect;
  • Inhibă sinteza glicocorticoizilor;
  • Activeză sistemul complementar;
  • Accelerează secreţia lichidelor prin activarea sistemului prostaglandine;
  • Produc dereglări hemodinamice.

Sensibile la căldură, însă la temperature obişnuite supravieţuiesc cca 100-200 zile, în praful de ouă- 400 zile, la frig şi în gheaţă supravieţuiesc cîteva luni, în lapte supravieţuiesc 30-35 zile. Salmonelele sunt distruse de substanţe dezinfectante în 1-2 ore, este sensibil la unele antibiotic cu excepţia tulpinelor intraspitaliceşti.

Rezervoar de infecţie:

  1. animalele bolnave: bovinele, porcinele, păsările, pisicile şi găinile;
  2. produsele de origine animalieră: carnea, ouăle, laptele şi produse lactate;
  3. persoanele bolnave;
  4. persone sănătoase purtătoare ce lucreză în sistemul alimentar, în colectivităţile de copii, bătrîni şi spitale ce nu păstreză masurile de sanitarie.

 

Patogenie:

Salmonelele pătrund în organism pe cale digestivă. Produsele contaminate deseori conţin atît salmonele cît şi toxinele lor. Pătrunderea doar a toxinelor în organism nu produce boala. În cavitatea bucală o parte din salmonele trec în sistemul limfatic, limfă, singe şi se răspîndesc în tot organismul producînd bacteriemia primară, altă cantitate de salmonele ajung în stomac apoi în intestin de unde rapid penetrează peretele intestinal, trece în limfă apoi în singe. Cantitatea de salmonele rămase în lumenul intestinal sunt lizate de enzime, anticorpi şi alţi factori sau sunt eliminate din organism prin intermediul maselor fecale.

În peretele intestinal are loc multiplicarea salmonelelor, în formele generalizate şi în nodulii limfatici mezenterici, ficat, splină şi alte organe. Se păstrează şi se multiplică în macrofage. Endotoxina favorizează invazia organelor interne. Urmează bacteriemia secundară pătrunderea salmonelelor în torentul sangvin, creşterea intoxicaţiei şi debutul clinic.

 

Formele clinice:

tipice:

  1. Forma gastrointestinal
  2. Gastritică: Debut acut, graţă, vome, dureri în epigastru, diminuarea apetitului, limba saburală, temperatură subfebrilă sau normal, simptome de intoxicaţie şi de dishidratare moderate.
  3. Gastroenteritică: Debut acut, graţă, vome, dureri în epigastru, diminuarea apetitului, limba saburală, temperatură subfebrilă sau normal, simptome de intoxicaţie şi de dishidratare moderate, diaree cu scaune lichide, abundente, spumoase de culoare verzuie, prezenţa mucozităţilor în scaun.
  4. Gastroenterocolitică.

                Forme generalizate:

                               Forma tifoidică.

                              Forma septica

           Purtători de salmonele:

            - Convalescenţi:

                     Temporari,

                      Cronici.

Atipice:

  1. Frustre
  2. Inaparente.

 

Diagnostic:

Se stabileşte în baza:

  1. Datelor  clinice,
  2. Date epidemiologice,
  3. Rezultate de laborator
  4. Bacteriologia – izolarea salmonelei din materiile colectate: mase fecale, urină, sînge, bilă, mase vomitive.
  5. Recţia de hemaglutinare indirectă cu diagnosticul salmonelelor de grup O.

 

Tratament:

  1. Dietă o măsură generală importantă în iniţierea tratamentului.
  2. Tratamentul antibacterian foarte des este inutil din cauza ca foarte multe tulpine sunt rezistente la multe antibiotice, însă în formele grave este indicată terapia antibacteriană după efectuarea antibioticogaramei.
  3. Tratamentul de elecţie este cel simptomatic: tratamentul deshidratării şi pierderilor electrolitice de cele mai dese ori se face în secţiile de boli infecţioase; tratamentul febrei la necesitate; antispastice, multe antidiareice sunt contrindicate.

Măsuri generale de profilaxie:

  1. Gatiţi bine carnea în general, cea a păsărilor de curte în special (raţa, găina, curcan, etc.)
  2. Nu mancaţi şi nu beţi alimente preparate cu ouă crude sau lapte nepasteurizat.
  3. Nu mancaţi şi nu beţi alimente din surse nesigure.
  4. Spălaţi ouăle înainte de a le folosi, cu sapun.
  5. Spălaţi legumele şi fructele înainte de a le consuma
  6. Spălaţi toate zonele de lucru din bucatarie şi ustensilele de bucătărie cu apa şi săpun imediat dupa ce au fost folosite pentru gatit.
  7. Ţineţi seama de posibilitatea transmiterii bacteriei Salmonella prin contaminare încrucişată, de exemplu, atunci cînd sucurile din carnea crudă vin în contact cu alimente gata pregătite pentru consum, cum ar fi salate sau contaminarea cu mîinile nespălate după  manipularea unor oua nespălate şi contaminate.
  8. Spălaţi-vă mîinile ori de cîte ori treceţi de la prepararea unui produs la altă preparare.
  9. Spălaţi-va mîinile cu apă şi săpun după ce atingeţi animale, carne crudă în general, fecale (de om, de animale) /pămînt.
  10. Spălaţi-vă întotdeauna pe mîini cu apă şi săpun înainte de a atinge un copil (de exemplu, să-l hrăniţi sau să-i schimbaţi scutecul).
  11. Spălaţi-vă mîinile după ce mergeţi la baie.

Bibliografie:

1. Boala diareecă acută la copii. Protocol Clinic Naţional. Ministerul Sănătăţii Republicii Moldova. Chişinău 2013.

2. Galeţchi Petru, Buiuc Dumitru, Plugaru Ştefan. Ghid practic de microbiologie medicală. I.E.P. Ştiinţa Chişinău, Editura Tehnică Bucureşti, 1997, p. 257-275.

3. Indicaţii metodice „Epidemiologia salmonelozelor la om şi animale. Măsuri de profilaxie şi combatere” MS RM, Chişinău, 2005.