In anul 1861 medicul surdootiatru Prosper Meniere a prezentat la Academia de Ştiinţe a Franţei un raport cu tema "O formă gravă de surditate generată de afectarea urechii interne", unde a descris triada de simptome caracteristice acestei afecţiuni: vertij, acufene şi hipoacuzie.
Etiopatogenia încă nu este pe deplin elucidată, de aceea sunt emise câteva ipoteze care ar putea în unele împrejurări să lămurească etiopatogeneza bolii.
In continuare le vom numi pe cele mai discutate:
- bolile generale: diabetul zaharat, hipertonia, hipotonia, dereglările sanguine, mai ales în sistemul arterelor vertebrale;
- alergia;
- diateza hemoragică, exsudativă, traumatismul cerebral. Leucemia acută şi cronică. Trombocitopatiile;
- distoniile vegetative, neurovegetative. Tulburările cardiovasculare, endocrine etc;
- avitaminozele, mai ales a vitaminei C;
- tulburările metabolismului apei, sărurilor minerale;
- infecţiilor de focar;
- afectarea mecanismelor neurovegetative şi neuroendocrine, şi a altor mecanisme de menţinere (secreţia şi absorbţia se vor regla reciproc) permanentă la un nivel normal a cantităţii de lichid labirintic şi implicit tensiunea lui;
- procese sau boli autoimune.
Aşadar, patogenia include mai multe verigi patogenice, mai importante fiind două: hipersecreţia de lichid endolimfatic şi resorbţia lui insuficientă.
Anatomia patologică se caracterizează prin dilatarea canalului cohlear, a sacuiei şi a uriculei, şi atrofia striei vasculare. Indiferent de cauzele bolii, rezultatul este acelaşi - creşterea lichidului labirintic, aşa numitul "hidropsul labirintului".
Evoluţia bolii cuprinde perioade de crize şi de remisie.
Simptomele clinice ale bolii sunt:
• Hipoacuzia de tip percepţie; acufene. Vertijul şi hipoacuzia se dezvoltă concomitent. Durata crizei este de la câteva minute până la 1-2 ore, hipoacuzia este unilaterală. Crizele se pot repeta în aceeaşi zi sau la un anumit interval de timp. La examenul bolnavului în perioada dintre crize se pune în evidenţă persistenţa hipoacuziei, hiperrefiexiei, care trece apoi în hiporeflexie labirintică.
• Dereglări de echilibru.
• Modificări la fundul ochiului (dilatarea venelor, arterele spasmate).
• Proba Rinne este pozitivă, dar scurtată.
• Proba Schwabach este prescurtată.
Tratamentul este medicamentos şi chirurgical.
Tratamentul medicamentos prevede administrarea:
• Spasmoliticelor.
• Cardiotonicelor.
• Calmantelor.
• Antihistaminicelor.
Se administrează: Sol. Atropini 0,l%-0,5-l,0 ml, Sol. Platifilini 0,2%-l-2 - 150 ml s.c.
Sol. Pipolfeni 2,5%-2 ml;
Trental 100 mg, 15 ml în fiolă:
Bicarbonat de sodiu 5-7% -l 50 ml i/v în picurătoare, 120 picături pe min;
Cavinton (comprimate 5mgN50, sol. injectabilă 10mg/2ml în fiole N10).
Se interzic toate produsele alimentare toxice, excitante (alcoolul, tutunul, cafeaua), se reduce lichidul şi sarea.
Sunt descrise mai mult de 30 tipuri de intervenţii chirurgicale în caz de Boala Meniere.
0 Comments