Sindromul Ovarelor Polichistice (SOP)

Sindromul Ovarelor Polichistice (SOP)

Introducere

   Sindromul Ovarelor Polichistice mai este cunoscut şi ca sindromul Stein-Leventhal, după numele celor doi cercetători care au descries în 1935 asocierea ovarelor polichistice cu amenoreea, infertilitatea, obezitatea şi tendinţa de virilizare.

    În 1990 s-a ajuns la un consens de către NIH(National Institutes of Health)/NICHD (National Institute of Child Health and Human Development) prinvind definirea sindromului de ovare polichistice şi anume: semne de exces de androgeni(clinic sau biochimic), oligoovulaţie şi excluderea altor cauze de anovulaţie şi hiperandrogenism.

    Ultima definiţie a sindromului de ovare polichistice a fost elaborată în 2003, la Rotterdam de catre European Society of Human Reproduction and Embryology(ESHRE) în asociere cu American Society of  Reproductive Medicine(ASRM) şi presupunea că dacă există 2 din cele 3 criterii (oligoovulaţie/anovulaţie; hiperandrogenism; prezenţa ovarelor polichistice confirmate prin ecografie abdomnială şi celelalte cauze excluse prin diagnostic diferenţial) avem diagnostic pozitiv de sindrom de ovare polichistice.

      Prevalenţa SOP este raportată intre 4% şi 12%, cu o uşoară variaţie interrasială.

      Sindromul Ovarelor Polichistice reprezintă o formă de intersexualitate tardivă, pubertară, sau postpubertară care însumează clinic cîteva sindroame clinice: sindromul de androgenizare, sindromul de insuficienţă ovariană şi sindromul psiho-compartamental.

 Fiziopatologie

Există mai multe teorii de apariţie a Sindromului Ovarelor Polichistice, însă cea mai aproape de adevăr e prezenţa anomaliilor controlului hipotalamic de Gn-RH. Creşterea secreţiilor de Gn-RH stimulează producerea de LH hipofizar, dar nu şi pe cea de FSH. Ca urmare a excesului de LH creşte acumularea de cholesterol şi biosinteza androgenilor, iar nivelul scăzut de FSH nu permite maturarea foliculară, ovulaţia, formarea corpului galben şi secreţia progesteronului. Creşterea nivelului de androgeni şi dereglarea nivelului de Gn-RH duc la atrezia foliculului şi transformarea lor în chisturi.  Nivelurile crescute de androgeni duc la apariţia hirsutismului, acneei, seboreei, scad sinteza proteinelor de transport pentru hormonii sexuali şi ca rezultat are loc creşterea fracţiei libere a testeronullui plasmatic. La nivelul ţesutului adipos aceştea sunt aromatizaţi în estrogeni, excesul cărora stimulează adipociţii, ce duce la obezitate care determină insulinorezistenţa şi hiperinsulinismul.

Date Clinice:

  1. Amenoree secundară
  2. Spaniomenoree
  3. Infertilitate anovulatorie primară
  4. Hirsutism
  5. Acne
  6. Seboree
  7. Obezitate

Mai rar:

  1. Hipertrofia clitoridiană
  2. Îngroşarea vocii.

    Complicatiile pe care le poate dezvolta o pacienta cu sindrom de ovar polichistic:

          - probleme de reproducere:

           sangerari menstruale neregulate

           avort spontan

           preeclampsie

           infertilitate

           hiperplazie endometriala

           cancer endometrial.

   - probleme metabolice:

rezistenta la insulina

diabet gestational

sindrom metabolic

diabet zaharat de tip 2

    - probleme cardiovasculare:

boala arteriala coronariana sau infarct miocardic

hipertensiune arteriala

colesterol crescut

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

- Tumora ovariană androgen-secretantă.

- Anomalii de diferenţiere sexuală sau gonadală.

- Hiperplazie congenitală adrenaliană, forma nonclasică cu debut tardiv.

- Boala sau sindrom Cushing.

- Tumora adrenaliana androgen-secretantă.

- Hiperprolactinemie.

- Adrenarha

Bibliografie:

1. Endocrinologie clinic, L. Zota, 2004, Pag.293-294.

2. Ginecologică Endocrinologică, Petrache Vârtej, ediţia a IV-a, pag. 103-110.

3. Diagnosticul şi tratament în sindromul ovarian polichistic, rezumat, teză de doctorat, Gabriela Dumăchiţă-Şargu, Iaşi, 2011

4. Diagnosticul Sindromului Ovarului Polichistic.Particularităţi la pacientele adolescente, A. Ghemigian, I.Popescu, Revista Medicală Română, vol. LXI, Nr. 3, an 2014, pag. 162-167.