Reactive
  • 0 Comments

Dezvoltarea acestui grup de complicaţii este cauzată de incompatibilitatea cu sângele donator transfuzat sau de reacţia organismului la soluţia transfuzată.

 Reacţiile hemotransfuzionale

După gravitatea evoluţiei clinice sunt reacţii: de gravitate uşoară (legeră), medie şi gravă.

Reacţiile de gravitate uşoară sunt însoţite de creşterea temperaturii corpului cu aproximativ 10C, dureri musculare, în membre, cefalee, frisoane, fatigabilitate. Aceste manifestări sunt de scurtă durată şi nu este necesar de efectuat tratament.

Reacţiile de gravitate medie se manifestă prin creşterea temperaturii corpului cu aproximativ 1,5-20C, frison, creşterea frecvenţei pulsului şi respiraţiei, uneori urticării.

Reacţiile grave – temperatura corpului creşte cu 20C şi mai mult, se observă frison, cianoza buzelor, voma, cefalee, dureri în muşchi şi oase, dispnee, etc.

În dependenţă de cauzele apariţiei şi evoluţiei clinice deosebim următoarele feluri de reacţii:

- pirogene;

- antigene (nehemolitice);

- alergice.

a) Reacţiile pirogene

Cauzele acestor reacţii sunt formarea în mediul de transfuzie a substanţelor pirogene – a produselor de descompunere a proteinelor sângelui donator sau a activităţii vitale a microorganismelor ce pătrund în sânge la preparare, păstrarea lui sau în caz de încălcare a asepsiei în timpul transfuziei.

Clinica 

Are loc creşterea temperaturii corpului, frisoane, este posibilă cefalee, tahicardie, etc.

Tratamentul

În cazul unei reacţiei grave sau de gravitate medie e necesar de stopat hemotransfuzia, de administrat analgetice, narcotice (promedol) şi preparate antihistaminice (dimedrol, suprastin, taveghil).

Profilaxia

Constă în respectarea regulilor de preparare, păstrare şi transfuzie a sângelui.

b) Reacţiile antigene (nehemolitice)

Cauza

Acestor reacţii este sensibilizarea cu antigeni leucocitari, trombocitari şi a proteinelor plasmei, ca rezultat al hemotransfuziilor efectuate în antecedente sau a gravidităţilor. În 50% cazuri aceste reacţii se dezvoltă ca rezultat al apariţiei anticorpilor antileucocitari.

Clinica

Peste 20 – 30 minute de la finisarea hemotransfuziei apar frisoane, creşterea temperaturii corpului, bradicardie, cefalee şi dureri în regiunea lombară. Aceste semne sunt rezultatul eliberării substanţelor pirogene, vazoactive ca rezultat al distrugerii masive a leucocitelor.

Tratamentul.

Se indică preparate antihistaminice, analgetice, narcotice, soluţii de antişoc şi de detoxicare.

Profilaxia

constă în studiul minuţios al anamnezei şi la indicaţii se utilizează selectarea individuală a donatorului. Se efectuează în laboratoare serologice reacţia de leucoaglutinare a serului pacientului cu leucocitele donatorului.

c) Reacţii alergice

Cauza

Este sensibilizarea organismului la diverse imunoglobuline. Formarea anticorpilor la imunoglobuline are loc după transfuzia de sânge, plasmă şi a crioprecipitatului. Uneori aceşti anticorpi pot fi în sângele persoanelor ce n-au avut hemotransfuzii, gravidităţi.

Clinica 

La pacient se poate dezvolta urticărie, edemul Quinqe, bronhospasm, dispnee, nelinişte. Reacţia alergică poate progresa până la şoc anafilactic. La examenul obiectiv se depistează hiperemia tegumentelor, cianoza mucoaselor, acrocianoza, transpiraţii reci, edem pulmonar.

Tratamentul 

Se utilizează remedii antihistaminice, la indicaţii – corticosteroizi, preparate cardio-vasculare şi narcotice.

Profilaxia

Constă în studiul minuţios al anamnezei.