ROLUL INFLAMAŢIEI ÎN ATEROSCLEROZĂ
  • 0 Comments

Ateroscleroza este o boală inflamatorie însoţită de niveluri serice crescute ale markerilor inflamaţiei, inclusiv proteina C reactivă, cu valoare prognostică dovedită

— Inflamaţia contribuie la iniţierea, progresia şi ruptura plăcilor aterosclerotice.— Diverşi stimuli de tipul fumatului, hipertensiunii arteriale, obezităţii sau inflamaţiei duc la activare— creşterea expresiei moleculelor de adeziune pentru leucocite (de exemplu, VCAM1)a celulelor endoteliale.

— la anularea mecanismelor locale de protecţie (anti-aderare leucocitară şi fibriloză locală).

— Monocitele, celulele predominante în infiltratul celular inflamator din placă de aterom, sunt recrutate ca răspuns la LDL oxidat, citokine proinflamatorii sau angiotensina II şi sunt chemoatrase la nivelul intimei arteriale.

— Devenind celule spumoase prin înglobarea intracelulară de lipide, se multiplică local şi capătă proprietăţi secretorii (citokine, factori de creştere, metaloproteinaze şi factorul tisular procoagulant) ce amplifică fenomenele inflamatorii locale.

— Activarea intensă a inflamaţiei locale poate duce la proteoliza locală, ruptura plăcii, formare de tromb, ischemie şi infarct.

— Acesta este principalul mecanism fiziopatologic implicat în progresia acută a unei plăci aterosclerotice către infarctul acut de miocard

— Trombocitele, efectorii celulari principali ai trombozei, produc mediatori ai inflamaţiei şi promovează recrutarea de leucocite prin intermediul leucocitelor derivate din plachete.

În contextul inflamator cronic, se produc cantităţi excesive de specii reactive de oxigen, datorită unei disbalante între generarea acestora şi mecanismele de protecţie antioxidative

Rolul lipoproteinelor modificate

— Lipoproteinele modificate induc inflamaţia atît direct, dar şi printr-o serie de reacţii imune celulare şi umorale

— Se formeaza complexe imune antigen-anticorp conţinînd LDL şi IgG.

— Aceste complexe imune induc acumularea esterilor de colesterol în interiorul macrofagelor, cu eliberare secundară de citokine proinflamatorii, chemokine, radicali liberi de oxigen şi metaloproteinaze.

prezenţa complexelor imune IgG-LDL induce efecte pro-aterogene şi pro-inflamatorii mult mai pronunţate decît LDL modificat în sine.

Rolul adioponectinei:

— ţesutul adipos nu este inert, ci secretă activ o serie de substanţe bioactive (adipocitokine).

— Secreţia acestor proteine contribuie la patogeneza alterării secreţiei şi rezistenţei la insulină, a disfuncţiei endoteliale, inducînd un atatus proinflamator şi promovînd progresia aterosclerozei în cadrul sindromului metabolic

— adiponectina este o proteină plasmatică cu efecte anti-inflamatorii şi anti-aterogene, modulînd remodelarea vasculară din obezitate.

— Adiponectina inhibă expresia moleculelor de adeziune endoteliale (induse de TNF alfa), transformarea macrofagelor în celulele spumoase, proliferarea CMN şi expresia TNF alfa la nivelul macrofagelor şi celulelor adipoase.

— adiponectina prezintă valori serice reduse la pacienţii obezi, diabetici sau coronarieni şi joacă un rol crucial în rezistenţa la insulină.

— adiponectina ar putea deveni o ţintă terapeutică atractivă în studiile viitoare, vizînd reducerea morbidităţii şi mortalităţii bolii aterosclerotice.

Rolul interleukinei 18 (IL18):

— IL 18 este o citokină inflamatorie implicată în patogeneza aterosclerozei accelerate, exercitînd efecte distabilizatpare asupra leziunilor şi contribuid la apariţia sindroamelor coronariene acute.

Nivelurile crescute de IL 18 la pacienţii cu angină instabilă s-au corelat cu disfuncţia endotelială (evaluată prin vasodilataţia mediată de flux), cu o activare plachetară crescută şi cu prezenţa de stenoze coronariene multiple.

CALCIFICĂRILE ARTERIALE:

— Vîrsta nu joacă un rol patogenic principal în apariţia de calcificări arteriale(ele s-au detectat si la tineri)

— Calcificările sunt mult mai frecvent întîlnite la nivelul plăcilor cu stenoză semnificativă hemodinamic.

— conţinutul de calciu şi extinderea calcificărilor reflectă ,,încărcătura,, aterosclerotică dar şi severitatea injuriei vasculare

— Prezenţa calcificărilor şi relaţia lor cu vulnerabilitatea plăcii de aterom este controversată.

— Studii mai vechi arătat că aceasta ar avea efecte benefice, stabilizînd placa de aterom.

— Dovezi recente arată însă că microcalcificările ar creşte vulnerabilitatea plăcii.

Placa vulnerabilă:

Placa vulnerabilă (cu risc crescut) semnifică un risc crescut de progresie rapidă şi tromboză, frecvent cu expresie clinică.

 

Leziunea responsabilă

Leziunea coronariană considerată , pe baza aspectului angiografic, necroptic sau a altor evidente, responsabilă de evenimentul clinic.în sindroamele coronariene acute, leziunea responsabilă este de obicei o placă complicată prin tromboză extensivă în lumen.

Placa erodată

Placa bogată în celule musculare netede şi proteoglicani cu pierderea şi/sau disfuncţia celulelor endoteliale luminale, însă fără un defect de substanţă la nivelul plăcii, cu tromboză supraadăugată.

Placa vulnerabilă/cu risc crescut/ predispusă la tromboză

Aceşti termeni se folosesc ca sinonime pentru a descrie placa cu risc crescut de tromboză şi progresie rapidă na stenozei.

Fibroateromul cu capişon subţire inflamat

Placa inflamată cu un capişor subţire acoperind un miez necrotic central bogat în lipide

Placa ruptă

Placa cu defect major de substanţă la nivelul capişonului fibros ce delimitează miezul lipidic central de fluxul sanguin, astfel încît miezul trombogen central devine expus.

Placa trombozată

Placa cu tromb supraiacent, ocluziv sau non-ocluziv, proeminent în lumen.

Tratamentul de stabilizare a plăcilor vulnerabile:

— grupul 1 (evidenţe clinice pozitive, mecanism biologic plauzibil): statine, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, beta-blocante, aspirina.

— Grupul 2 (evidenţa clinice negative, mecanism biologic plauzibil): antioxidanţi, antibiotice, acidul folic.

— Grupul 3 (evidenţe clinice neconcludente, mecanism biologic plauzibil): blocanţi ai receptorilor de angiotensină, alţi agenţi antihipertensivi, acizii graşi omega 3, inhibitorii COX 2, clopidogrel, inhibitorii metalproteinazelor, vaccinul antigripal.

— Grupul 4 (evidenţe clinice indispensibile, mecanism biologic plauzibil): antagoniştii receptorilor PPAR, inhibitorii CTEP (proteina de transfer a esterilor de colesterol).