Laringita acută la copii
  • 1 Comments

Laringita acută a copilului

Particularităţile clinice ale laringitei acute a copilului sunt:

- edemul;

- spasmul;

- dispneea acută cu o manifestare clinică dramatică;

- frecvenţa maximă între 1-6 ani;

- disfagia;

- odinofagia.

Simptomatologia. După modul de manifestare clinică, laringitele acute la copii se împart în Iaringite acute nespecifice, simple, benigne şi sufocante (dispneizante).

Stenoza laringelui poate fi fulminantă, acută, subacută sau cronică. Simptomul principal - dispneea inspiratorie, - se instalează brusc sau progresiv.

Criza acută de dispnee este brutală şi dramatică, fiind de obicei declanşată prin supraadăugarea unui spasm la o leziune organică existentă (inflamaţie sau tumoare) sau la pătrunderea unui corp străin.

Laringita acută subglotică la copii.

Din cauza dimensiunilor reduse ale laringelui inflamaţiile acute pot să determine la copii mai mici de 6-7 ani, îngustarea lui şi tulburări respiratorii grave. Prin prezenţa ţesutului lax submucos în regiunea subglotică se ajunge la edeme inflamatorii, asocierea la care a spasmelor glotice reflexe duce la crize de dispnee. Aproximativ 85-95( din cazurile de dispnee laringiană acută la copii se datorează laringitei subglotice.

Etiologie. Se întîlneşte mai ales la vîrsta de 1-3 ani. După statistica clinicii pediatrice a spitslului clinic republican de copii, 13,3( din cazuri erau sugari, 73,4( între 1 şi 3 ani, 13,3( peste 3 ani. După formele patomorfologice - 40,0( forma catarală, 51,6( forma infiltrativ edematoasă, 8,4( supurativă fibrinoasă, nu s-a înregistrat nici un copil cu forma necrotică. Cu gradul de stenoză I - 27,4(, gradul II - 50,5(, gradul III - 22,1(.

Afecţiunea se observă aproape exclusiv în anotimpul rece, mai ales între lunile noiembrie şi aprilie. Laringita subglotică este consecutivă rinofaringitelor sau adenoiditelor acute, gripei, rujeolei şi, mai rar, varicelei, tusei convulsive, etc. Boala se constată îndeosebi la copii cu diateze exudative, carenţe vitaminice, spasmofilie, sau la cei alăptaţi artificial.

Agenţii patogeni nu sînt specifici, însă simptomele de obicei sînt tipice. În general, este vorba de copii aparent sănătoşi înainte de criză sau care prezentaseră numai o rinită sau adenoidită. În cursul nopţii, se trezesc cu o criză de sufocare, Însoţită de dispnee gravă cu cornaj, tiraj suprasternal, supraclavicular, intercostal, cu stare de agitaîie motorie şi cianoza feţei. Concomotent, prezintă şi o tusă uscată, aspră, lătrătoare.

Asocierea dintre tusea răguşită şi vocea clară are aproape valoare patogmonică în diagnosticul laringitei subglotice.

Laringotraheobronşita stenozantă, striduloasă la copii (crupul fals)

Etiologic în 98% de cazuri afecţiunea este provocată de o infecţie virală, irmează în ordinea descreşterii importanţei traumatismul, corpii străini, ombustiile.

Gravitatea bolii la copil se explică prin faptul că rima glotică la copil este de 4-5 mm, iar dezvoltarea unui edem de numai 1 mm pe fiecare parte reduce esenţial rima glotică. în afară de aceasta, stenoza la copii se instalează foarte rapid, iar copiii suportă greu hipoxiile.

Tratarea la timp a factorilor cauzali stopează progresarea stenozei sau chiar previne dezvoltarea ei.

Tabloul clinic şi evoluţia bolii. Boala are un debut acut, fără perioadă prodromală, cu agravare în timpul nopţii. De cele mai multe ori se dezvoltă după o boală respiratorie virală. Simptomul principal este dispneea.