Hipertensiunea arterială - etiopatogenie

Hipertensiunea arterială - etiopatogenie

 Definiție:

După OMS și Societatea Internațională de Hipertensiune 1999 reprezintă o creștere persistentă a valorilor TA sistolice >= 140 mmHg și/sau diastolice >= 90 mmHg la subiecți care nu se află sub tratament antihipertensiv.

 Clasificare:

Dupa vaolorie cifrelor tensionale HTA se clasifică în felul următor:

 

Categoria

TA sistolică

TA diastolică

Optimă

< 120

< 80

Normală

120-129

80-84

Normală înaltă

130-139

85-89

HTA grad 1 (ușoară)

140-149

90-99

HTA grad 2 (moderată)

160-179

100-109

HTA grad 3 (severă)

>= 180

>= 110

HTA sistolică izolată

>= 140

< 90

Etiopatogenie

Tensiunea arterială(TA) este determinata de 3 factori principali:

  1. Presarcina,
  2. Lucrul cardiac,
  3. Postsarcina.

Presarcina nu inseamna nimic altceva decît volumul de sînge ce vine spre inimă, la rîndu ei fiind determinată de următorii factorii:

  1. Volumul de sînge circulant,
  2. Tonusul vascular,
  3. Capacitanța venoasă.

Lucrul cardiac determina funcția de pompă a inimii rentabilitatea ei. Funcția de pompă a inimii este determinată de următorii factori:

  1.  Contractilitatea intrinsecă a miocardului,
  2. Frecvența contracțiilor cardiace (FCC),
  3. Ritmul cardiac - lucru inimii este optimal la contracții ritmice în limitele de 60-100 contracții/min.(ritm sinusal),
  4. Activitatea sistemul nervos vegetativ(SNV) - SNV simpatic are efect batmotrop, cronotrop, inotrop, dromotrop și tonotrop pozitiv, pe cînd SNV parasimpatic are acțiune antagonistă SNVs asupra cordului.
  5. Competența valvulelor cardiace.

Presarcina și lucrul cordului determina debitul cardiac - volumul de sînge pompat de inimă într-o unitate de timp, astfel creșterea acestui parametru duce la creșterea cifrelor tensionale.

Postsarcina sau rezistența vasculară reprezintă forța de reacțiune(rezistența opusa de vas) la acțiunea presiunii hidrostatice(mecanice) a sîngelui. Postsarcina este invers proporțională cu raza lumenului vasului.

Rezistența vasculară este în majoritate determinată de rezistența vasculară periferică a arteriolelor cu lumenul mai mic de 1 mm. Arterele mari joacă preponderent rol de conduct, influențind cifrele presionale doar le începutul sistolei, iar scăderea complianței lor este principala cauză a HTA sistolice izolate la vîrstnici.