HIV-SIDA
  • 0 Comments

Introducere

HIV-  Human  Immunodificiency  Virus/Virusul Imunodificienţii umane- infecţie virală ce atacă imunitatea omului cu o producerea unei imunodificienţe achiziţionate.

SIDA- Syndrome d’Immunodeficitaire Acquis/ Sindromul Imunodificienţei Achiziţionate- stadiu tardiv al infecţiei virale HIV unde deja apar un şir de complicaţii caracterizate prin suprapunerea unor infecţii ce la o persoană relativ sănătoasă cu o imunitate bună au o şansă minimală de a apărea.

Scurt Istoric. Epidemiologie.

    Se consideră că primul caz de infecţie cu HIV a aparut încă în jurul anilor 1921 în unele triburi cu localizare între rîul Congo şi rîul Sanaga din Camerun, unde un virus ciudat se transmitea de la cimpanzeii din junglă. Primul caz descries în literatură a fost în anii 1981 în SUA la un grup de pacieţi bolnavi de Pneumonie cu Pneumocystis Carinii şi sarcomul Capoşi, în  acelaşi timp sau raportat 17 cazuri de îmbolnăviri în Franţa, această maladie misterioasă a fost numită GRID(Imunodificienţa Gomosexualilor). Doar în 1982 a căpătat denumirea de SIDA şi tot în acest an se înregistrează primul caz de infecţie şi deces SIDA la un copil. Se considera că de SIDA poate să se îmbolnăvească doar homosexualii, însă în următorii ciţiva ani s-a demonstrat că se mai poate transmite prin intermediul acelor nesterilizate corect, transfuziilor de sînge şi de la mamă la făt. Prima testare a sîngelui pentru transfuzii la HIV a fost efectuată de către Elveţia în 1986.  În 2003 s-au înregistrat cca 50 milioane de persoane infectate cu HIV şi o cifră impunătoare de aproximativ 23 milioane de morţi. În 2014 s-au înregistrat un număr de cca 8557 de persoane infectate cu virusul HIV dintre care 3543 persoane de gen feminin şi 5014 de gen masculin. În 2013 s-au înregistrat 1752 de cazuri de deces printre persoanele HIV infectate şi a 2493 de persoane ce urmează tratamentul antiretroviral TARV. S-a observat o afectare preponderentă a grupei de vîrstă 15-39 ani cca 74,24% şi o pondere crescută a infectării pe cale heterosexuală 91,4%  în anul 2013. Accesul la tratamentul TARV este universal şi accesibil tuturor păturilor sociale.

Clasificare

Se cunosc 2 serotipuri a virusului HIV- HIV1 şi HIV2

Clasificarea CDC a virusului HIV (după nivelul încărcăturii virale/ limfocite CD4)

Categorii imunologice         (CD4)

                                      Categorii clinice

            A

Asimptomatic

              B

Simptomatic

(non-A, non-C)

                C

Boli indicatoare SIDA

>500/mm3(>29%)

             A1

             B1

                C1

200-499/mm3(14-28%)

             A2

             B2

                C2

<200/mm3(<14%)

             A3

             B3

                C3


Toate grupele A3, B3, C1-3 se consideră o difiniţie a cazului de SIDA la maturi şi adolescenţi.

 

Factori de risc:

  1. Folosirea substanţelor stupefiante injectabile cu utilizarea seringilor nesterile.
  2. Copii născuţi de la mame HIV/SIDA  infectate care nu au urmat tratament specific în timpul sarcinii.
  3. Contact sexual neprotejat.
  4. Intervenţii medicale sau nemedicale cu utilizarea instrumentariului nesteril.

Cînd e necesar să se efectuieze un test la infecţia HIV:

  • O persoană care are un comportament cu risc: relaţii sexual neprotejate,
  • Folosirea repetată a seringilor de unică folosinţă de către narcomani,
  • La contactul cu sîngele unei alte persoane exemplu acordarea primului ajutor medical făra a se proteja sau întrun accident.
  • Persoanele agresate sexual,
  • Orice persoană ce doreşte să-şi verifice starea de sănătate,
  • Dacă careva din foştii parteneri este diagnosticat cu infecţia HIV,
  • Dacă este prezentă o altă infecţie cu transmitere sexual,
  • Fiecare femeie ce intenţionează să aducă pe lume un copil,
  • Fiecare persoană ce hotărăşte să înceapă o relaţie sexuală sau să se căsătorească.

Manifestări clinice(după clasificarea pe grupe):

              Grupa A

cuprinde una sau mai multe condiţii apărute la persoanele HIV pozitive

           Grupa B

HIV simptomatici, nu prezintă manifestări clinice din grupul C, întrunesc unul sau mai multe criterii:

              Grupa C

Boli indicatoare SIDA

  • Infecţie virală HIV asimptomatică
  • Adenopatie generalizată persistentă
  • Infecţie primară HIV
  • Hepatomegalie
  • Splenomegalie
  • Infecţii persistentă a căilor respiratoare superioare
  • Otită medie persistentă
  • Parotidita HIV
  • Manifestări cutanate

Bolile din grupa B au prioritate faţă de cele din grupa A

Exemplu:

  • Febră persistentă
  • Scădere în greutate
  • Anemie
  • Abces pulmonar
  • Candidoza orofaringiană şi vulvovaginală
  • Cardiomiopatie
  • Herpes Zoster
  • Infecţie cu CMV
  • Leiomiosarcom
  • Meningita bacteriană
  • Pneumonie bacteriană
  • Neuropatie periferică
  • Purpura trombocitopenică idiopatică
  • sepsis
  • Candidoza sistemică
  • Candidoza esofagiană
  • Candidoza pulmonară
  • Retinită CMV
  • Infecţie bacteriană recurentă
  • Encefalopatie HIV
  • Leucoencefalopatie progresivă multifocală
  • Limfom non-Hodjkin
  • Limfom primar cerebral
  • Infecţia cu Mycobacteria Avium/ Tuberculosis localizată sau disiminată
  • Neoplasme
  • Pneumonie cu Pneumocistis Jirovecii
  • Sarcomul Capoşi
  • Toxoplasmoza cerebrală

 

Progresarea virusului HIV se poate împărţi în patru perioade:

I perioadă-  Seroconversie – caracterizată prin apariţia în sîngele persoanei infectate a anticorpilor  specifici anti-HIV ca rezultat al contactului dintre virus şi sistemul imunitar, ce necesită o perioadă de aproximativ 4-12 săptămîni.

II perioadă- Asimptomatică- această perioadă e simptomatică şi poate dura de la cîteva luni la cîţiva ani, virusul rămîne activ în organism.

III perioadă – Perioada simptomatică- caracterizate grupei B după clasificare.

IV perioadă-  SIDA- după clasificare caracterizată grupa C.

Diagnosticul:

- rezultatele positive la testarea probelor de singe la prezenţa anticorpilor anti HIV1/HIV2  prin metoda ELISA şi ulterior prin metoda Western Blot.

Obligatoriu se va lua în consideraţie:

  • Anamneza;
  • Examenul clinic;
  • Investigaţii paraclinice obligatorii şi recomandate.

Tratamentul

 

  1. Tratamentul TARV are cîteva obiective:
  2. - Prelungirea vieţii şi îmbunătăţirea calităţii acesteia,
  3. Reducerea maximal posibilă a încărcăturii virale pentru o perioadă mai îndelungată de timp, prevenirea dezvoltării rezistenţei la medicamente şi pentru stoparea progresării maladiei.
  4. Prevenirea debutului infecţiilor oportuniste avînd ca mecanism recuperarea imunologică cantitativă şi calitativă.
  5. Reducerea transmiterii infecţiei HIV.
  6. Tratamentul şi profilaxia infecţiilor oportuniste.
  7. Tratamentul efectelor adverse la TARV şi medicamentele pentru profilaxia şi tratamentul infecţiilor oportuniste.

    Se acordă o prioritate tratamentului TARV combinat , unde se combină trei preparate într-o singură capsulă şi se foloseşte o dată pe zi. Capsula conţine: TENOFOVIR+ EMTRICITABINĂ(Lamivudină)+ EFAVIRENZ(Nevirapină). Acesta este tratamentul de prima linie a infecţiei HIV.

Tratamentul TARV de linia a-II-a se va indica în caz de eşec a schemei TARV de linia I.

Tratament TARV linia II conţine: Zidovudină+Lamuvidină(Emtricitabină)+Lopinavir/ritonavir(Atazanavir/ritonavir).

NB!!! Tratamentul se indică de către medicul specialist şi e necesar de luat regulat fară a îl întrerupe.

Virusul HIV şi sarcina:

  1. E necesar de a se efectua consilierea cuplului/a parturientei infectate HIV de către personal specializat.
  2. În cazul în care un cuplu în care unul din parteneri e HIV pozitiv este indicată inseminarea artificială cu spermă preparată sau pentru siguranţă mai crescută se poate de efectuat fertilizarea invitro.
  3. La femeile însărcinate cu risc crescut de infectare cu virusul HIV se testează la 12 sa şi dacă rezultatul e negativ atunci gravid se testează repetat în trimestrul III de sarcină de preferabil pînă la săptămîna 36 de sarcină.
  4. Dacă rezultatul e pozitiv atunci echipa de medici specializaţi sunt obligaţi să menţină confidenţialitatea chiar şi pentru soţ şi familie.
  5. Gravida e strict monitorizată şi investigată pe larg pentru o serie de infecţii.
  6. La gravida HIV infectată se indică terapia TARV din săptămîna 28 de sarcină şi pînă la scurt timp după operaţia cezariană. Se face cu scop de prevenţie a transmiterii verticale de la mama la făt şi pentru a împiedica evoluţia maladiei materne.
  7. Specialiştii vor indica naşterea prin operaţie cezariană pentru a preveni infectarea copilului prin căile de naştere. Operaţia cezariană se va indica la săptămîna 38 de sarcină deoarece se consideră că scade transmitere verticală cu cca 70-80%. Toate femeile la care se preconizează operaţia cezariană pina la operaţie şi după vor urma antibioticterapia.
  8. După naştere nou nascutul va fi cît mai urgent spălat şi i se va colecta singe pentru testarea la infecţia HIV imediat la naştere, apoi la două zile, 2 săptămîni, 2 luni, la 4-6 luni, pînă la 18 luni la fiecare 6 luni.
  9. Copilul nu va fi alăptat la sîn de către mamă pentru a evita transmiterea virusului de la mamă la făt.

Profilaxie:

Strategia prevenirii infecţiei HIV implică cîteva componente:

  1.  de a informa populaţia privind pericolul şi momentele care prezintă un risc crescut de infectare cu virusul HIV;
  2. de a conştientiza importanţa evitării sau minimalizării riscului de infectare cu virusul HIV;
  3. de a fi responsabil pentru sănătate propria printr-un comportament fără risc.

   Prevenirea Primară a infecţiei cu virusul HIV are drept scop promovarea printre populaţie a modului sănătos de viaţă prin toate metodele posibile: diferite activităţi de informare prin intermediul mass media, activităţi de comunicare în grupurile cu risc crescut exemplu: în rîndul adolescenţilor care au un risc crescut de infectare. Activităţile de educaţie trebuie să includă participarea tuturor structurilor sociale: familie, comunitate, instituţiile de învăţămînt, instituţiile medicale, mass-media, ONG, etc.

 

 

Bibliografie:

1. Protocol clinic naţional, Infecţia cu HIV la adult şi adolescent, Ministerul Sănătăţii Republicii Moldova, Chişinău 2014.

2. Ghid, Prevenirea primară a infecţiei HIV, Ministerul Sănătăţii Republicii Moldova, Chişinău 2013.

3. Protocol, Infecţia HIV în sarcină, Spitalul judeţian de urgenţă Buzău.

4. Infecţiile transmise sexual- strict confecţial sau problemă de sănătate publică?, L. Gheucă- Solovăstru, Revista Română de Bioetică, vol. 6, nr. 2, aprilie-iunie 2008.

5. Încărcătura virală & CD4, materiale informative publicată de COPE (Continuos Patient Education Project) şi European AIDS Treatment Group (EATG).

6. HIV/SIDA, manual, Informaţii şi Activităţi Educaţionale

7. Republica Moldova, Raport despre progresele înregistrate în combaterea infecţiei HIV/SIDA, anul 2012.

8. Drepturile pacienţilor infectaţi cu virusul HIV, autor Carmen Chiriac, Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu-Mureş, România.