Fiziologia faringelui. Funcţiile faringelui
  • 0 Comments

Faringele nu are funcţie net specifică. Dat fiind faptul, că faringele este situat la răspîntia căilor de respiraţie şi căilor digestive, aceasta îi implică funcţiile de respiraţie şi de digestie.

Respiraţia faringiană nu poate pe deplin înlocui respiraţia nazală, deoarece oxigenul trecut prin fosele nazale este supus încălzirii, purificării, umezirii şi altor factori, ce fac ca căile respiratorii inferioare să nu fie afectate de aerul rece, populat şi alte agresiuni. În caz contrar plămînii vor fi supuşi acţiunilor factorilor nocivi ai mediului ambiant şi deci, se vor dezvolta afecţiuni ale sistemului respirator. Susţinerea respiraţiei nazale are o mare importanţă şi de aceea trebuie de întreprins toate măsurile în asigurarea respiraţiei nazale. Însă sunt cazuri, cînd bolnavii sunt nevoiţi să respire pe gură: traumatism, tamponament nazal, stare gravă a bolnavului cu febră, frisoane etc. De asemenea, mai există situaţii, cînd persoana este nevoită să respire concomitent şi prin nas şi prin gură: efort fizic considerabil.

FUNCŢIA DIGESTIVĂ.

Deglutiţia, mai bine zis actul prin care bolul alimentar trece din cavitatea bucală în stomac are trei tipuri: tipul bucal, faringean şi esofagian. Timpul bucal este un act voluntar. După ce bolul alimentar a străbătut istmul buco-faringean şi a pătruns în faringe, mecanismul deglutiţiei devine un act reflex.

FUNCŢIA DE APĂRARE.

Este una din cele mai importante funcţii şi este compusă din mai multe elemente:

Ø Bariera biologică descrisă de V. I. Voiacec (mucoasa amigdalilor palatine reprezintă prima barieră şi în caz de rupere a acestei bariere se dezvoltă angina); - capsula, alcătuieşte a II barieră şi în caz de afectarea ţesutului din jurul amigdalilor palatine, ce formează această capsulă, se formează flegmonul periamigdalian; - pereţii vaselor sanguine şi limfatice formează a III barieră. Pătrunderea infecţiei în sînge va duce la dezvoltarea sepsisului. Ganglionii limfatici profunzi a venei jugulare interne formează a IV barieră biologică de apărare a faringelui. Pătrunderea infecţiei în acest ganglion se va dezvolta flegmonul cervical, tromboza venei jugulare interne, mediastinita cervicală şi sepsisul;

Ø Faringele prin reflexele de vomă, tuse şi altele, protejează laringele, esofagul de pătrunderea corpilor străini şi a substanţelor otrăvitoare;

Ø Imunobiologică descrisă deja.

FUNCŢIE DE AUDIŢIE.

Tuba auditivă (Eustache) prin funcţia sa principală de a echilibra presiunea din cavitatea timpanică cu ceea din rinofaringe asigură condiţii favorabile pentru funcţionarea normală a cavităţii timpanice în recepţionarea, transmiterea şi transformarea undelor sonore către urechea internă. Şi deci, în aşa mod faringele participă la audiţie. Totodată faringele are şi funcţia de a modela vocea, adică formează timbrul vocii. În caz de obstrucţie a rinofaringelui sau de paralizie a vălului palatin bolnavii au o voce nazonată, rinolalie închisă şi respectiv deschisă. Se consideră, că faringele este un rezonator al vocii.

FUNCŢIE DE CONEXIUNI

(neuro-vegetative, endocrine etc., cu diverse organe şi sisteme ale organismului). Faringele are legături anatomo-topografice, morfologice şi funcţionale cu nasul, cavitatea bucală, laringele, urechea, deoarece mucoasa, tunica fibroasă, vasele şi nervii sunt formaţiuni morfologice comune pentru toate aceste organe. Aşa reflexe ca: reflexul tonzilo-cardiac, tonzilo-renal, tonzilo-cortical, subcortical, hepatic, gastric etc. explică multitudinea şi diversitatea simptoamelor şi sindroamelor faringiene în caz de alte boli şi vice versa. În fiecare caz aparte medical trebuie să aprecieze la patul bolnavului, care este legătura dintre cauză şi consecinţă, ce este primar şi ce este secundar.

FUNCŢIA GUSTATIVĂ.

Funcţia gustativă a faringelui constă în faptul că are menirea – control asupra substanţelor întroduse în organism prin cavitatea bucală.

Mucusul faringelui prin acţiunele sale de atiseptic şi neutralizat ea parte la apărarea organismului de agenţi şi factori nocivi. Aşadar faringele are multe şi diverse funcţii necesare întregului organism în menţinerea homeostazei.