Complicaţiile intracraniene rinosinusogene.
  • 0 Comments

Aceste afecţiuni au un tablou clinic grav, cu un prognostic nefavorabil. Diagnosticarea lor prezintă unele dificultăţi. Majoritatea lor sunt cauzate de sinuzitele acute şi cronice, iar unele forme de traumatisme ale nasului şi sinusurilor paranazale; furunculul nasului; abcesul septului nazal; carbuncul etc.

Clasificarea complicaţiilor endocraniene:

- Abces extradural.

- Abces subdural.

- Abces cerebral.

- Meningită rinogenă seroasă şi supurativă.

- Tromboza sinusului sagital şi a celui cavernos.

Simptomatologia depinde de forma complicaţiei şi sinuzită generatoare. Abcesul extradural se manifestă clinic prin cefalee, leucocitoză mărită doar atunci când devine voluminos. Moartea survine prin compresiune. Diagnosticul de cele mai multe ori se stabileşte la operaţie.

Tratamentul este chirurgical. Se operează la sinusul afectat, de cele mai multe ori frontotomie. Abcesul se deschide şi se drenează prin sinusul respectiv. Bolnavilor li se vor administra antibiotice, dezintoxicante, antihistaminice, antiinflamatoare şi alte preparate în funcţie de necesitate. Abcesul subdural este o complicaţie frecventă a sinuzitelor cu semne cerebrale multiple sau cu semne caracteristice abcesului extradural. De multe ori evoluează asimptomatic sau cu o singură acuză - cefalee. 

Tratamentul este acelaşi ca şi în abcesul extradural.

Abcesul cerebral (al creierului). Clinic se înregistrează un caz rinogen la opt cazuri otogene. De cele mai multe ori este cauzat de o frontită acută sau cronică reîncălzită şi se localizează în lobul frontal. Simptomele clinice apar tardiv ca urmare a localizării abcesului într-o porţiune "mută" a creierului. Bolnavii acuză cefalee cu torpoare şi tulburări psihice, febră, bradicardie, stază papilară, paralizii oculare (III şi IV). Perioada de latenţă poate dura câteva luni până la apariţia semnelor de compresiune cerebrală. Bolnavul la apariţia acestor simptome se adresează neochirurgului care trebuie să consulte rinologul. LCR arată o meningită puriformă aseptică. Electroencefalografia permite localizarea abcesului. Arterografia arată o deplasare a marelui trunchi vascular. Ventriculografia prezintă pericolul deschiderii abcesului în ventricul. Tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară precizează diagnosticul.

Tratamentul. Efectuarea de urgenţă a intervenţiei chirurgicale pe sinusul afectat. Antibioterapia se administrează în doze mari şi imediat cum a fost diagnosticat abcesul: penicilină 20000000 UI intramuscular şi 5000000 UI intravenos în picurătoare, de 3-4 ori timp de 24 ore. După precizarea agentului patogen (antibiogramă), se vor administra antibioticele respective. In ultimul timp neurochirurgii practică trepanaţia craniului pentru deschiderea acestor abcese.

Meningita nazosinuzală de cele mai multe ori este de origine traumatică: fractura peretelui posterior al sinusului frontal în urma unui traumatism craniofacial, fractura lamei ciuruite după o intervenţie chirurgicală. Meningita poate fi provocată şi de o sinuzită frontală acută sau cronică reîncălzită de pneumococ foarte virulent pentru meninge. Prognosticul este mai favorabil la tineri. Meningita poate fi supurată, seroasă, recidivantă, limfocitară (survine la tineri şi durează săptămâni sau luni, confundându-se cu cea tuberculoasă). Poate avea un debut acut, fulgerător cu cefalee foarte pronunţată. Alteori debutează cu slăbiciune, febră, frisoane, cefalee nepronunţată. Simptomele meningiene sunt slab exprimate. Se stabileşte mărirea tensiunii LCR (prin puncţie), conţinutului de proteine, neutrofile, micşorarea conţinutului de glucoza. Starea generală a bolnavilor este grav alterată, prezentând excitaţie, fotofobie; simptomele Kernig şi Brudzinski pozitive.

Tratamentul este chirurgical şi medicamentos.

Tromboflebita sinusurilor sagital şi cavernos. Tromboflebita sinusului sagital (longitudinal superior) este o complicaţie excepţională. Tromboflebita sinusului cavernos se atestă de regulă în caz de furuncul, carbuncul al nasului. Este cea mai răspândită afecţiune a sinusurilor cerebrale, deoarece în interiorul sinusului cavernos sunt multiple conglomerate de ţesut conjunctiv, care favorizează încetinirea scurgerii sângelui în sinus, ceea ce duce la formarea trombului.

Simptomatologia. Febră (39-41°C) cu caracter hectic, frisoane. Starea generală grav alterată. Cefalee foarte pronunţată cu localizare în regiunea occipitală. Se dezvoltă exoftalm, hemozis, durere în caz de comprimare pe globul ocular. Deoarece tromboflebita sinusului cavernos poate fi o consecinţă a flegmonului orbitei, trebuie efectuat diagnosticul diferenţial al acestor patologii: în tromboflebita sinusului cavernos dereglările ţesuturilor orbitale au un caracter bilateral. Maladia se manifestă prin semne meningiene şi semne ale afectării nervilor cranieni care trec pe lângă sinus. Pot apărea şi dureri pe faţă (afectarea nervului trigemen). Este foarte important, mai ales pentru medicii de familie, de a căuta şi alte focare septice în organism (de exemplu, în plămâni).

Tratamentul depinde de cauza tromboflebitei. în caz de furuncul, carbuncul se vor administra antibiotice, anticoagulante, antiinflamatoare, dezintoxicante, antihistaminice. în tromboflebita cauzată de sinuzită acută sau cronică reîncălzită se va opera sinusul respectiv şi se va administra un tratament adecvat antibacterian, anticoagulant, antiinflamator, antihistaminic etc.

Prognosticul depinde de forma complicaţiei, de precocitatea stabilirii diagnosticului şi de calitatea tratamentului aplicat.

Profilaxia complicaţiilor rinosinusogene

Imbunătăţirea condiţiilor de muncă şi trai ale populaţiei. Diagnosticarea corectă şi la timp a patologiei rinosinuzale. Tratamentul adecvat şi la timp. Supravegherea persoanelor cu factor de risc. Dispensarizarea populaţiei. Munca de iluminare sanitară a populaţiei.