Anatomia cohleei. Aparatul Corti.
  • 0 Comments

Urechea internă </em> reprezintă al treilea compartiment al porţiunii periferice a analizatorului auditiv, importanţa deosebită a căruia constă în faptul că aici are loc cel mai specific fenomen fiziologic al urechii-percepţia sunetelor.

În urechea internă îşi au sediul şi celulele periferice nervoase ale analizatorului statokinetic (vestibular). Deci, urechea internă asigură atât percepţia sunetelor, cât şi menţinerea organismului într-o poziţie permanentă adecvată de echilibru. Afecţiunile acestui compartiment al analizatorului auditiv pot genera diverse tulburări ale acestor funcţii: surditate de tip percepţie, vertije, vâjâituri, ameţeli, greţuri, nistagmus, precum şi tulburări ale echilibrului.

Urechea internă, situată în grosimea stâncii temporalului, este alcătuită din:

• labirintul osos, cu cavităţi osoase mai mari, în comunicare unele cu altele;

• labirintul membranos, organ senzorial al auzului şi proprioreceptiv al orientării, situat în interiorul celui osos şi alcătuit din cavităţi membranoase mai mici, în ai căror pereţi iau naştere fibrele nervului acustico-vestibular.

Cavităţile labirintului membranos sunt umplute cu un lichid endolimfatic, iar între pereţii acestuia şi ai labirintului osos se află perilimfa.

Labirintul osos se prezintă sub forma unei cavităţi situate în treimea mijlocie a stâncii, alcătuită din două segmente:

• labirintul anterior sau melcul osos (coclee, cohlee) sub forma unui tub răsucit în spirală, care pleacă din vestibul;

• labirintul posterior, alcătuit din vestibul şi din cele trei canale semicirculare; organul propriorecepţiei.

{youtube}HgZURbqJPUo{/youtube}

Cohleea (melcul osos) reprezintă un canal osos care formează două şi jumătate rotaţii în jurul unei formaţiuni osoase conice - columelă (modiolus). De la modiolus pleacă lama spirală osoasă, care împreună cu lama spirală membranoasă şi membrana bazilară, care prezintă prelungirea lamei spirale membranoase, împarte canalul cohlear în două porţiuni - rampa vestibulară (scala vestibuli) şi rampa timpanică (scala timpani). Rampa vestibulară comunică cu vestibulul, iar cea timpanică, prin intermediul ferestrei rotunde, cu cavitatea timpanică. Ambele rampe sunt umplute cu lichid (perilimfâ) şi comunică între ele prin orificiul de la apexul cohlear - helicotrenă.

Cohleea membranoasă sau canalul cohlear (ductus cohlearis), este situat în rampa vestibulară şi are o formă triunghiulară. Peretele inferior este reprezentat de membrana bazilară, cel extern este partea externă a cohleei osoase, iar cel de-al treilea este alcătuit din membrana Reisner. Canalul cohlear conţine endolimfă.

Înţelegerea mecanismului percepţiei auditive presupune cunoaşterea anatomiei membranei bazilare şi a organului spiral (Corti). Membrana bazilară este constituită din fibre elastice cu aspect de strune ce se întind între lama spirală osoasă şi peretele extrem al cohleei osoase. Lăţimea membranei bazilare creşte treptat de la spira inferioară către apexul cohleei. In aceeaşi direcţie creşte şi încordarea fibrelor. Organul spiral (Corti), componentul principal al analizatorului auditiv, este situat pe membrana bazilară, fiind constituit din celule senzoriale-auditive care contactează cu dendritele celulelor nervoase. Se disting două tipuri de astfel de celule: interne în număr de 3500, şi externe - 20000.

Fibrele acestor celule vin în contact cu membrana tectoria în momentul vibraţiei membranei bazilare.